6 Decembrie, 2016

Legislaţie: Decizia CCR nr. 447/2013 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 91/2013

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 447/2013 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 674 din 01.11.2013 (M.Of. nr. 674/2013).

În vigoare de la 01.11.2013

Augustin Zegrean – preşedinte
Valer Dorneanu – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Iulia Antoanella Motoc – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Puskas Valentin Zoltan – judecător
Tudorel Toader – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (3) şi ale art. 348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 630D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Avocatului Poporului, care arată că principiul securităţii juridice trebuie privit în ansamblul său, împreună cu componenta sa, previzibilitatea legii. În opinia reprezentantului Avocatului Poporului, art. 1 alin. (5) din Constituţie impune ca un act normativ să fie precis şi previzibil. Lipsa previzibilităţii duce la nesiguranţa raporturilor juridice şi, de aceea, principiul previzibilităţii trebuie observat cu o mai mare stricteţe în cazul procedurilor insolvenţei.

Astfel, dispoziţiile art. 81 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale prin raportare la cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, având în vedere şi faptul că în perioada de observaţie debitorii sunt împiedicaţi să îşi desfăşoare activitatea.

De asemenea, prevederile ordonanţei de urgenţă încalcă şi principiul neretroactivităţii legii civile. Normele tranzitorii trebuie să respecte prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Trebuie să se mai ţină cont şi de faptul că noul Cod de procedură civilă vine cu o nouă filosofie în ceea ce priveşte aplicarea legii noi. Pe de altă parte, trebuie respectat echilibrul dintre interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.

În concluzie, reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Acesta arată că este discutabilă încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, dar că se încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 135alin. (2) din Legea fundamentală.

Principiul securităţii juridice, enunţat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, este, de fapt, principiul încrederii juridice. Actul juridic trebuie să fie clar şi previzibil, or, prin dispoziţiile legale criticate, se creează prejudicii materiale agenţilor economici.

Reprezentantul Ministerului Public mai arată că art. 81 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţia României. Suspendarea licenţei audiovizuale apare ca o sancţiune în condiţiile în care scopul procedurii insolvenţei este acela de a salva debitorul de la faliment. Se mai arată că în cauză pot fi aplicate considerentele Decizieinr. 334 din 26 iunie 2013, în condiţiile în care este necesară prezervarea caracterelor statului de drept.

În concluzie, reprezentantul Ministerului Public arată că cele două articole criticate din ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Adresa nr. 8.543 din 9 octombrie 2013, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (3) şi ale art. 348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât încalcă principiul securităţii juridice care trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând, în principal, următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia.

Astfel, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală se instituie o obligaţie generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv puterii executive, care, în activitatea de legiferare, trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei. Este evident că pentru a fi aplicat în înţelesul său, un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi.

Avocatul Poporului arată că, în acord cu principiul general al legalităţii, prevăzut şi de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în privinţa importanţei asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, inclusiv sub aspectul stabilităţii acesteia, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le respecte pentru asigurarea acestor exigenţe (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvenyi contra Ungariei, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Dammann împotriva Elveţiei).

Principiul previzibilităţii impune ca autorităţile publice să reglementeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite. Lipsa unei asemenea exigenţe a normelor juridice determină o nesiguranţă a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecţilor de drept vizaţi de ipoteza normei legale.

Totodată, asigurarea securităţii juridice trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare, încât cei vizaţi de acestea să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse (a se vedea hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-325/85, Irlanda împotriva Comisiei, Cauza C-237/86, Olanda împotriva Comisiei, Cauza C-255/02 şi Halifax plc, Leeds Permanent Development Services Ltd şi County Wide Property Investments Ltd împotriva Commissioners of Customs & Excise).

În aceste condiţii, dispoziţiile art. 348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013, care prevăd că noile reglementări se aplică tuturor procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, cu excepţia prevederilor art. 183-203, nu sunt constituţionale.

De asemenea, dispoziţiile art. 81 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013, care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât subiectele de drept cu privire la care s-a declanşat procedura de insolvenţă sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi existenţa acestora ca subiecte de drept privat. În unele cazuri, în perioada de observaţie specifică materiei insolvenţei, cuprinsă între deschiderea procedurii şi confirmarea planului de reorganizare (care poate dura între 45 de zile şi o perioada nedeterminată obiectiv, în funcţie de numărul creditorilor şi de acţiunile întreprinse de aceştia), unii debitori sunt împiedicaţi să îşi desfăşoare efectiv activitatea.

În ceea ce priveşte neconcordanţa dispoziţiilor art. 348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului consideră că acestea au caracter retroactiv întrucât se aplică şi procedurilor aflate în derulare începând cu data intrării în vigoare a acesteia.

Normele legale criticate acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

Se consideră că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv de ordine publică.

Decizia CCR nr. 447/2013 poate fi consultată integral în Lege5 Online – noul serviciu de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Un comentariu

  • Răspunde
    decembrie 8 2015

    26-November-2012Cristian M. spune: 1. La persoanele juciride nu e o gluma cu CAEN-ul. Daca la un control nu gaseste CAEN-ul corect, le confisca toti banii incasati. E normal sa le spui ca trebuie sa aiba in lista un anumit CAEN (dar care?)Stiu caz concret intr-un alt domeniu, in care firmele erau acceptate sa puna niste reclame in spatiul lor (afise, bannere) doar daca detineau un anumit CAEN. +2Este acest raspuns folositor?

Scrie un comentariu