Legea nr. 546(r1)/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii

Graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară.

Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, republicată, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform prevederilor art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţia României, republicată.

(1) Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(2) Decretul de graţiere individuală nu poate fi revocat.

Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de:

a) persoana fizică condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;

b) soţul persoanei fizice condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate;

c) reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice condamnate.

(1) Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicită graţierea.

(2) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei fizice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar şi, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.

(3) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei juridice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, adeverinţa emisă de organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, din care să rezulte antecedentele penale ale acesteia, precum şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.

(1) În vederea exercitării prerogativei de graţiere, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, avize consultative de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2) De asemenea, atunci când consideră necesar, Preşedintele României poate solicita informaţii cu privire la persoana fizică organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.

(3) În cazul cererilor de graţiere formulate pentru persoana juridică, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, informaţii de la registrul comerţului, de la autorităţile cu atribuţii de control în domeniul fiscal şi vamal, de la organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, de la organele administraţiei publice locale, precum şi de la orice altă instituţie publică.

Decretul de graţiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decretul de graţiere trebuie să conţină următoarele elemente:

a) datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinţilor, data şi locul naşterii în cazul persoanei fizice, respectiv denumirea, sediul, codul de înregistrare fiscală, actul prin care s-a aprobat înfiinţarea în cazul persoanei juridice;

b) elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare;

c) pedeapsa aplicată de instanţă, care face obiectul graţierii;

d) modalitatea graţierii – totală sau parţială, indicându-se partea de pedeapsă graţiată, pentru graţierea parţială.

(1) Prin decret se pot graţia una sau mai multe pedepse.

(2) Graţierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative privative de libertate.

(3) Nu pot fi graţiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, precum şi pedepsele complementare şi cele accesorii aplicate persoanei fizice.

(4) În cazul persoanei juridice pot fi graţiate atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele complementare prevăzute la art. 139 şi 140 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală.

În situaţia respingerii cererii de graţiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de către Preşedintele României.

Graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană. Această prevedere nu se aplică în cazul condamnatului minor.