10 Decembrie, 2016

Legea nr. 346(r2)/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicarea 2 din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 08.04.2014 (M.Of. nr. 251/2014).

În vigoare de la 27.06.2002

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 2.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:
a) promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.

Art. 3.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe următoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurare, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;
e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;
g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor;
h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale prin prezenta lege.

Art. 4.
(1) Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluată de asigurător.
(2) În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar şi complementar, intră în funcţiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.

CAPITOLUL II
Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate

Art. 5.
(1) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;
b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);
c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în cel al Ministerului Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Art. 6.
(1) Se pot asigura în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
b) comanditaţi, administratori sau manageri;
c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale;
f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;
g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;
h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;
i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.
(2) Conţinutul contractului individual de asigurare se stabileşte în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7.
(1) Prevederile art. 5 sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii.
(2) Au calitatea de asigurat şi cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

Art. 8.
(1) Are calitatea de asigurător, potrivit prezentei legi, Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP*).
*) Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale – CNPAS devine Casa Naţională de Pensii Publice – CNPP în temeiul art. 4alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii.
(3) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, în condiţiile prezentei legi, şi de asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.
(4) Asociaţiile profesionale de asigurare funcţionează pe bază de statut propriu, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legeanr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr. 346(r2)/2002 este accesibilă integral în Lege5 Online – serviciu de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

Foto: FreeImages.com

comentarii

Fara comentarii

Scrie un comentariu