9 Decembrie, 2016

Legea nr. 184(r2)/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicarea 2 din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26.06.2014 (M.Of. nr. 470/2014).

În vigoare de la 17.06.2001

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1.
Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de arhitect şi constituirea Ordinului Arhitecţilor din România, ca formă de organizare independentă, nonprofit, autonomă, apolitică şi de interes public.

Art. 2.
(1) Activitatea în domeniul arhitecturii este un act de cultură de interes public, cu implicaţii urbanistice, economice, sociale şi ecologice.
(2) Creaţia arhitecturală este menită să organizeze funcţional şi estetic spaţiul construit, având obligaţia de a-l insera armonios în mediul înconjurător, în respectul peisajelor naturale şi al patrimoniului imobiliar.

Art. 3.
Potrivit legii, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, în baza reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.

Art. 4.
(1) Poartă titlul de arhitect absolventul cu diplomă sau alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură recunoscute de statul român, care îndeplineşte condiţiile minime de formare pentru profesia de arhitect prevăzute de Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, denumită în continuare Directivă.
(2) Poartă titlul de arhitect de interior absolventul cu diplomă de arhitect de interior obţinută în specializarea arhitectură de interior la o instituţie acreditată de învăţământ superior din România.
(3) Este interzisă utilizarea titlului de arhitect de către persoanele care nu deţin această calificare profesională în baza unui titlu oficial de calificare.

Art. 5.
(1) Poartă titlul de arhitect şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European, precum şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, absolvenţi cu diplomă sau cu alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură recunoscute în unul dintre statele menţionate, care îndeplinesc condiţiile minime de formare pentru profesia de arhitect prevăzute de Directivă.
(2) Poartă titlul de arhitect şi absolvenţii, cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţeni ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţeni ai Confederaţiei Elveţiene, cu diplomă sau alt document similar obţinut în cadrul unor programe sociale ori ca urmare a absolvirii unor cursuri superioare fără frecvenţă în domeniul arhitecturii şi care au dobândit nivelul minim necesar de cunoştinţe, deşi nu au fost respectate condiţiile referitoare la durata minimă a studiilor prevăzute de Directivă. Aceste persoane trebuie să aibă o experienţă profesională de minimum 7 ani sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnătură ori alt drept echivalent sau a unei firme de arhitectură şi să promoveze un examen standard de absolvire de nivel universitar, echivalent cu examenul final pentru obţinerea diplomei sau a altui document similar, conform prevederilor alin. (1).
(3) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene au dreptul la utilizarea titlului legal academic deţinut, a celui dobândit prin înregistrarea la organismul profesional din statul membru de provenienţă şi, unde este cazul, a abrevierii utilizate în statul membru de provenienţă în limba acelui stat.
(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene autorizaţi să poarte titlul de arhitect în baza unui act normativ al statului membru respectiv, prin care autorităţile competente conferă acest titlu personalităţilor care s-au distins în mod deosebit prin realizări în domeniul arhitecturii, pot utiliza acest titlu în România.

Art. 6.
(1) Ordinul Arhitecţilor din România este autoritatea competentă pentru recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de arhitect, pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene.
(2) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ale cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene se supun procedurii de recunoaştere în vederea exercitării profesiei de arhitect pe teritoriul României, aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), regimul general de recunoaştere a calificărilor profesionale prevăzut de Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică profesiei de arhitect, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7.
(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană sunt recunoscute de Ordinul Arhitecţilor din România, potrivit prevederilor Legii nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele terţe sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Legea nr. 184(r2)/2001 este disponibilă integral în Lege5 Online – soft de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Un comentariu

  • Răspunde
    Ioan
    decembrie 10 2015

    Care este semnificatia demersului-implicarii arhitectului, in procedura de luare in evidenta prin OAR, a obiectivelor proiectate de catre acesta, in czurile:
    - promovarea executiei investitiei-obiectivului proiectat?;
    - promovarea desfiintarii investitiei-obiectivului proiectat?;
    Din aceasta perspectiva, cum poate fi motivata-justificata-impusa implicarea-responsabilizarea arhitectului, in promovarea desfiintarii unei investitii-obiectiv pe care nu l-a proiectat?
    Cum poate fi motivata-justificata obligarea oricarui arhitect – de catre functionarul oricarei primariii, de a se implica in eliberarea de catre OAR a Avizului de luare in evidenta pentru o investitie-obiectiv pe care nu l-a proiectat?
    Daca implicarea arhitectului in eliberarea de catre OAR a avizelor de luare in evidenta, rezida din recunoasterea drepturilor de autor al investitiilor-obiectivelor proiectate in vederea construirii/desfiintarii lor, implicit a responsabilitatilor ce decurg din aceasta, cum poate fi motivata implicarea acestuia in eliberarea de catre OAR a avizelor de luare in evidenta pentru desfiintarea unor investitii-obiective pe care nu le-a proiectat?

Scrie un comentariu