6 Decembrie, 2016

Jurisprudenţă europeană: compensaţia pentru pierderea obiectelor din vina operatorului de transport aerian

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât în cauza C-410/11 Pedro Espada Sánchez şi alţii/ Iberia Líneas Aéreas de Espana SA că un pasager poate solicita operatorului de transport aerian o compensație pentru pierderea obiectelor sale atunci când acestea se găsesc într-un bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager al aceluiași zbor, pasagerii în cauză având obligația să prezinte dovada acestei împrejurări.

Astfel, în cadrul hotărârii pronunţate în data de 22 noiembrie 2012, Curtea afirmă că un pasager poate solicita operatorului de transport aerian o compensație pentru pierderea obiectelor sale care se găseau într-un bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager. În consecință, trebuie despăgubit nu doar pasagerul care și-a înregistrat individual propriul bagaj, ci și cel ale cărui obiecte se găseau în bagajul înregistrat de un alt pasager care a luat același zbor.

Revine pasagerilor în cauză, sub controlul instanței naționale, obligația de a dovedi că bagajul înregistrat pe numele unui alt pasager conținea efectiv obiectele unui alt pasager care a luat același zbor. În această privință, instanța națională poate să țină cont de faptul că acești pasageri sunt membrii aceleiași familii, și-au cumpărat biletele împreună ori s-au înregistrat în același moment.

Curtea adaugă că această interpretare nu poate fi pusă în discuție de faptul că operatorii de transport aerian sunt obligați să elibereze pasagerilor o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat. Astfel, Convenția de la Montréal se limitează să impună operatorului de transport aerian o obligație de identificare și nu permite să se deducă faptul că dreptul la compensație în cazul pierderii bagajelor s-ar aplica doar pasagerului care a înregistrat unul sau mai multe bagaje.

Această concluzie este de altfel confirmată de obiectivele avute în vedere de Convenția de la Montréal, care urmărește să asigure protecția intereselor consumatorilor în materie de transport aerian internațional și să le ofere o compensație echitabilă bazată pe principiul reparației.

Cazul C – 410/11:

Convenția de la Montréal prevede că operatorul de transport aerian trebuie să plătească fiecărui pasager o compensație plafonată la 1 000 de drepturi speciale de tragere („DST”) în cazul pierderii bagajelor acestuia survenită cu ocazia zborului sau în timp ce operatorul de transport avea în grijă bagajele respective. Transportatorul trebuie să elibereze pasagerului o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.

Domnul Espada Sánchez, doamna Oviedo Gonzáles și cei doi copii minori ai acestora s-au îmbarcat, la 1 august 2008, pe un zbor al companiei Iberia între Barcelona și Paris. Bagajele acestei familii de patru persoane erau repartizate în două valize. Acestea au fost pierdute în timpul zborului şi nu au mai fost recuperate. Din acest motiv, cei patru pasageri au solicitat de la Iberia daune interese în cuantum de 4.400 de euro, care corespund cu 4.000 DST (însemnând 1.000 DST pentru fiecare pasager).

Instanța spaniolă, sesizată cu acest litigiu, a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă operatorul de transport aerian este obligat să despăgubească doar pasagerul care a obţinut eticheta de identificare a bagajului, sau trebuie să despăgubească de asemenea pasagerul care solicită compensația pentru pierderea unui bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager.

Sursa: CJUE

Despre autor  ⁄ Elena Hogaş

Elena Hogaş este redactor la Legestart.ro. Este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA). Contact: elena.hogas@indaco.ro

Fara comentarii

Scrie un comentariu