19 Ianuarie, 2017

Înregistrări în contabilitate: când vorbim despre contravenţii?

În speţele de faţă, în urma controalelor din partea inspectorilor ANAF s-a constatat că nu au fost întocmite notele de recepţie şi constatare de diferenţe pentru mărfurile aprovizionate şi cuprinse în anumite facturi fiscale, precum şi faptul că nu a fost întocmit registrul de casă cu operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar efectuate într-o anumită perioadă de timp, fiind încălcate astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 şi cele cuprinse în Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile. 

În urma constatărilor, au fost aplicate amenzi contravenţionale. Societăţile în cauză au atacat în instanţă procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, arătând că  descrierea faptei ce constituie contravenţie nu se regăseşte în conţinutul Legii nr. 82/1991, ci în cuprinsul unui ordin de ministru.

Mai mult, a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut, în esenţă, că prevederile art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 califică drept contravenţie nerespectarea reglementărilor emise de MFP, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii, cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, iar săvârşirea acestor contravenţii se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei.

În acest context, autorii excepţiei de neconstituiţionalitate au prezentat aspecte referitoare la motivele şi temeiurile legale ce au stat la baza emiterii proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în speţele de faţă, respectiv că nu au fost întocmite notele de recepţie şi constatare de diferenţe pentru mărfurile aprovizionate şi cuprinse în anumite facturi fiscale, precum şi faptul că nu a fost întocmit registrul de casă cu operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar efectuate într-o anumită perioadă de timp, fiind încălcate astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 şi cele cuprinse în Ordinul MFP nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile.

S-a mai apreciat că prevederile criticate nu pot fi considerate norme de trimitere, iar în absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate normele de tehnică legislativă, dimpotrivă, redactarea acestora având un caracter de maximă generalitate. Or, într-o tehnică legislativă corectă, ar fi trebuit să figureze ca normă-cadru, detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare. Prin urmare, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, iar în lipsa unei reprezentări clare a elementelor ce constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. S-a mai apreciat că, de altfel,  că tehnica de reglementare a prevederilor criticate nu corespunde nici regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor : astfel, prevederile legale criticate ar fi deficitare, întrucât “nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate obligaţiile ce revin întreprinderilor, a căror neîndeplinire atrage răspunderea contravenţională” şi nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind, astfel, incompatibile cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Dispoziţiile art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd aspectul potrivit căruia constituie contravenţie următoarele fapte: [...]

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: [...]

c) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;”.

Curtea a observat că în aplicarea prevederilor din Legea contabilităţii,  atacate ca fiind neconstituţionale, a fost emis Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, act care a stat la baza aplicării sancţiunii contravenţionale. În prezent, acest ordin este abrogat prin Ordinul MFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910 şi 910 bis din 9 decembrie 2015.

Totodată, Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din dosarele cauzei, la aplicarea sancţiunii contravenţionale s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, potrivit cărora orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ şi care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care l-au înregistrat.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, examinând pretinsa neconstituţionalitate a altor prevederi din Legea nr. 82/1991, respectiv ale art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991, a statuat că nu se poate susţine că Ministerul Finanţelor Publice, prin acte normative inferioare legii, defineşte conţinutul faptelor contravenţionale, depăşind cadrul legal reglementat de legiuitor şi situându-se mai presus de lege, întrucât situaţiile financiare periodice sunt stabilite potrivit legii, iar numai obligaţia întocmirii şi depunerii acestora este prevăzută prin reglementări ale Ministerului Finanţelor Publice. În acest context, Curtea a reţinut că problema de principiu vizată prin critica de neconstituţionalitate este aceea referitoare la emiterea de către un organ al puterii executive a unor reglementări în domeniul contabilităţii, a căror nerespectare constituie contravenţie, deşi acesta nu are competenţa de a emite acte normative cu putere de lege.

Din evaluarea cadrului legislativ în materia contabilităţii în general şi, în mod special a normelor legale ce sunt incidente în speţa de faţă, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii şi care impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile şi accesibile.

Curtea a apreciat că nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia contabilităţii. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât şi cu caracter special, derogatorii , CCR făcând în acest sens trimitere la art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000.

Curtea nu a putut reţine pretinsa contrarietate a prevederilor legale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, fapt pentru care a respins critica de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 519/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 875/2016. 

Ai nevoie de Legea contabilităţii nr. 82/1991? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu