8 Decembrie, 2016

Înregistrarea numelor de domeniu de nivel superior „.eu”

O persoană autorizată numai să înregistreze un nume de domeniu „.eu” pentru titularul unei mărci nu este un „titular de drepturi anterioare”.

Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ca răspuns la întrebările preliminare în cauza C-376/11 Pie Optiek SPRL/Bureau Gevers SA, European Registry for Internet Domains ASBL.

Înregistrarea numelor de domeniu de nivel superior „.eu” a debutat la 7 decembrie 2005, pe baza Regulamentului (CE) nr. 733/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 aprilie 2002 privind punerea în aplicare a domeniului de nivel 1 „.eu” (publicat în Jurnalul Oficial L 113, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 35, p. 240) şi a Regulamentului (CE) nr. 874/2004 al Comisiei din 28 aprilie 2004 de stabilire a normelor de politică publică privind punerea în aplicare şi funcţiile domeniului de nivel superior „.eu” şi a principiilor de înregistrare (Jurnalul Oficial L 162, p. 40, Ediţie specială, 13/vol. 45, p. 71).

Înregistrarea numelor de domeniu de nivel superior „.eu” se efectuează conform principiului „primul venit, primul servit”, cu alte cuvinte primul solicitant are prioritate. Cu toate acestea, în cursul primelor patru luni, denumite convenţional „Sunrise Period”, numai titularii de drepturi anterioare şi organismele oficiale aveau dreptul de a solicita o înregistrare. Pe de altă parte, s-a operat o distincţie între titularii de drepturi anterioare.

Astfel, primele două luni erau rezervate titularilor de mărci naţionale şi comunitare, precum şi de indicaţii geografice. Licenţiaţii acestora puteau face însă apel la tratamentul privilegiat amintit. Potrivit reglementării aplicabile, EURid – European Registry for Internet Domains ASBL –, autoritatea competentă să realizeze această înregistrare, efectuează înregistrarea numelor de domenii solicitate de o întreprindere stabilită într-un stat al Uniunii.

În cazul de faţă, a fost pusă în discuţie practica Societăţii americane Walsh Optical care propune pe site-ul său internet lentile de contact și alte articole de optică.

Cu câteva săptămâni înainte să înceapă „Sunrise Period”, aceasta şi-a înregistrat marca „Lensworld” în Benelux. Pe de altă parte, a încheiat un „contract de licenţă” cu Bureau Gevers, o societate belgiană care are ca obiect de activitate consultanţa în materie de proprietate intelectuală.

Potrivit acestui contract, Bureau Gevers trebuia să efectueze înregistrarea unui nume de domeniu „.eu” în nume propriu, dar pe seama Walsh Optical. În continuare, la 7 decembrie 2005, în prima zi a „Sunrise Period”, Bureau Gevers a depus numele de domeniu „lensworld.eu” la EURid. La 10 iulie 2006, acest nume de domeniu a fost înregistrat în favoarea Bureau Gevers.

Societatea belgiană Pie Optiek, care își desfăşoară activitatea în sectorul vânzării pe internet de lentile de contact, de ochelari şi de alte produse pentru ochi, a depus de asemenea, la 17 ianuarie 2006, numele de domeniu „lensworld.eu” la EURid. Cu puţin timp în urmă, aceasta solicitase de asemenea înregistrarea mărcii figurative din Benelux care conţinea semnul verbal „Lensworld”. EURid a respins însă această cerere, dată fiind cererea anterioară depusă de Bureau Gevers. Pie Optiek susţine în prezent că Bureau Gevers a acţionat în mod speculativ şi abuziv.

În acest context, Curtea de Apel din  Bruxelles (Belgia), sesizată în apel cu litigiul, a solicitat Curţii de Justiție să clarifice noțiunea de licenţiat care are dreptul să solicite înregistrarea în cursul primei părţi a intzervalului de „Sunrise Period”.

Acest obiectiv este cel în considerarea căruia în domeniul de nivel 1 „.eu” trebuie înregistrate numele de domenii solicitate de orice întreprindere având sediul social, administraţia centrală ori sediul principal în Uniune, de orice organizaţie stabilită în aceasta, fără să aducă atingere aplicării dreptului intern, sau de orice persoană fizică rezidentă în Uniune. Asemenea întreprinderi, organizaţii şi persoane fizice constituie părţi eligibile pentru a înregistra unul sau mai multe nume de domenii în acel domeniu de nivel superior.

În ceea ce privește titularii de drepturi anterioare, numai cei care au sediul social, administraţia centrală, sediul principal sau reşedinţa în Uniune sunt eligibili pentru a înregistra, în „Sunrise Period”, unul sau mai multe nume de domenii în domeniul „.eu”.

De asemenea, titularii de drepturi anterioare sunt eligibili numai dacă îndeplinesc criteriul prezenţei pe teritoriul Uniunii şi dispun în locul titularului, cel puţin în parte şi/sau temporar, de dreptul anterior în cauză.

Astfel, ar fi contrar obiectivelor reglementării vizate să se permită unui titular al unui drept anterior care nu îndeplineşte criteriul prezenţei pe teritoriul Uniunii să obţină un nume de domeniu „.eu”, prin intermediul unei persoane care îndeplineşte acel criteriu de prezenţă, dar care nu dispune, chiar în parte sau temporar, de dreptul respectiv.

În plus, Curtea consideră că un contract prin care cocontractantul, denumit „licenţiat”, se obligă, în schimbul unei remuneraţii, să facă eforturi rezonabile pentru a depune o cerere şi pentru a obţine o înregistrare pentru un nume de domeniu „.eu” se aseamănă mai mult cu un contract de prestări de servicii decât cu un contract de licenţă. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult dacă un astfel de contract nu acordă acelui licenţiat niciun drept de a utiliza în scopuri comerciale această marcă.

Rezultă că un contract precum cel în discuţie în acţiunea principală nu poate fi considerat un contract de licenţă în dreptul mărcilor. Prin urmare, un cocontractant care are sarcina de a înregistra un nume de domeniu „.eu” pentru titularul mărcii în discuţie nu poate fi calificat drept „titular de drepturi anterioare” în sensul reglementării aplicabile.

Mai întâi, Curtea constată că termenul „licenţiat” nu este definit de dreptul Uniunii. În acest context, Curtea aminteşte că domeniul de nivel 1 „.eu” a fost creat cu scopul de a obţine o vizibilitate sporită pe piaţa virtuală bazată pe internet, prin stabilirea unei legături clar identificate cu Uniunea, cu cadrul legal asociat şi cu piaţa europeană, precum şi prin posibilitatea oferită întreprinderilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice din Uniune de a se înregistra într-un domeniu specific care va face evidentă această legătură.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu