9 Decembrie, 2016

Infracţiuni care îi privesc pe angajatori

Angajatorul este pasibil de închisoare sau amendă dacă, în urma unei hotărâri judecătoreşti, nu plăteşte drepturile salariale sau nu îl reintegrează în muncă pe salariatul nedreptăţit.

În practica instanţelor s-a apreciat că ar fi nelegală lipsirea de libertate pentru incapacitatea angajatorului de a îndeplini o obligaţie contractuală.

Reglementarea legală

Făcând aplicare, la cazul nostru, a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) din noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, observăm că se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:

- neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;

-
neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;

art287CP

ATENŢIE! Reţineţi şi precizarea din alin (2) al aceluiaşi articol, potrivit căreia în cazul acestor fapte acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

După cum arătam în textul introductiv, aceste dispoziţii se aplică de la 1 februarie 2014, potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Aceeaşi Lege nr. 187/2012 a abrogat dispoziţiile în materie din Codul muncii, făcând astfel trimitere direct la Codul penal, pentru un grad mai mare de generalizare. Textele în discuţie aveau, în Codul muncii, următoarea formulare:

- Art. 261:
“Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.”;

- Art. 262:
“Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă”.

Nelegalitatea lipsirii de libertate pentru incapacitatea angajatorului de a îndeplini o obligaţie contractuală

Astfel, ajungem la discuţia propusă, generată prin recursul formulat de un angajator în urma  sentinţei penale pronunţată împotriva sa, în noiembrie 2011.

Cum la vremea respectivă aceste dispoziţii figurau în Codul muncii, la recurs, angajatorul recurent a cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 şi 262 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în vigoare la momentul respectiv.

Chiar dacă răspunderea penală a angajatorului se regăseşte acum în Codul penal, rămâne să vedem opinia sa şi motivarea soluţiei de respingere formulată de Curtea Constituţională a României.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că textele de lege criticate, care incriminează faptele de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor ori reîncadrarea în muncă a unui salariat, încalcă principiul legalităţii incriminării, deoarece transpun în materie penală mijloacele de constrângere deja existente în art. 5803 din Codul de procedură civilă pentru executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect contracte civile.

Astfel, consideră că dispoziţiile penale criticate sunt inutile. În plus, aceste dispoziţii nu ţin cont de situaţia economico-financiară a angajatorului. Mai mult, se creează posibilitatea aplicării a două sancţiuni, una pecuniară şi alta penală, pentru aceeaşi faptă. Însă cea mai gravă încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi a prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale o constituie faptul că pedeapsa penală este prevăzută pentru încălcarea unor obligaţii ce îşi au izvorul într-un contract de muncă. Reprezentând, de altfel, aspecte ce ţin de aplicarea legii, de competenţa instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste prevederi interzic, într-adevăr, lipsirea de libertate pentru incapacitatea de a îndeplini o obligaţie contractuală.

Însă în ceea ce priveşte textele de lege criticate situaţia avută în vedere este diferită. Astfel, sancţiunea vizează în primul rând nerespectarea caracterului definitiv şi executoriu al unei hotărâri judecătoreşti, fapt ce reprezintă o încălcare a autorităţii statului prin nerespectarea actului de justiţie.

Aşa fiind, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 775/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 842/2012.

––––––––––––(P)––––––––––––

Legislaţia românească este accesibilă în Lege5 - soft de documentare legislativă disponibil în variantele OnlineDesktop şi Mobile.

Destinat atât specialiştilor, cât şi novicilor, Lege5 este bazat pe un motor de căutare performant şi uşor de folosit. Totodată, Lege5 oferă o bază de date (actualizată constant) ce acoperă atât legislaţia românească şi europeană, cât şi jurisprudenţa românească şi europeană. Baza include gratuit toate documentele publicate în Monitorul Oficial, dar şi achiziţii publice, modele şi formulare.

Află mai multe despre Lege5 de AICI.

L5S

Foto articol: Free Images

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu