4 Decembrie, 2016

Inadvertenţe legislative în stabilirea momentului la care se consideră că are loc plata obligaţiilor bugetare

Momentul plăţii obligaţiilor fiscale a cunoscut, în ultimii ani, reglementări foarte diferite, generând multe confuzii, interpretări dintre cele mai diferite, chiar diametral opuse, generatoare de prejudicii contribuabililor.

Pentru aceeaşi operaţiune de achitare a obligaţiilor bugetare, „momentul plăţii” a fost stabilit foarte diferit de la o reglementare la alta, respectiv la data:

1) creditării contului bugetar corespunzător – pe perioada 1 ianuarie – 25 martie 2003; temei legal: art. 24 din O.G. nr. 61/2002;

2) creditării contului curent general al trezoreriei statului – pe perioada 25 martie – 31 decembrie 2003; temei legal: Legea nr. 79/2003;

3) debitării contului plătitorului – începând cu 1 ianuarie 2004; temei legal: O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Reglementarea momentului plăţii obligaţiilor fiscale la o altă dată decât data de la care se iau banii din contul plătitorului, de către bănci, a generat şi generează numeroase şi serioase consecinţe negative în rândul contribuabililor, aşa după cum se va vedea şi din cele ce urmează.

Înţelegerea deplină a problemei în discuţie presupune prezentarea reglementărilor în materie, în evoluţia lor.

1. Pe perioada 1 ianuarie 2003  – 25 martie 2003

Începând cu data de 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare “Ordonanţa Guvernului nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creanţelor bugetare”, publicată în Monitorul Oficial nr. 644 din 30 august 2002, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2003.

Prin O.G. nr. 61/2002 s-a abrogat “Ordonanţa guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 23 din 31 ianuarie 1996, în vigoare pe perioada 1 mai 1996 – 31 decembrie 2002.

Prin art. 24 din O.G. nr. 61/2002 se prevede:

“Art. 24  (1) În cazul plăţilor în numerar obligaţia bugetară se consideră plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari.

(2) În cazul plăţii efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poştal, pentru obligaţiile bugetare cu termen de plată fix sau stabilit sub formă de interval, obligaţia bugetară se consideră plătită la data creditării contului bugetar corespunzător.” (sublinierile îmi aparţin).

În aplicarea acestor prevederi, Ministerul Finanţelor Publice a emis, cu adresa nr. 280.140 / 10.01.2003, o “Notă” către toate organele fiscale din teritoriu, prin care se precizează:

”În conformitate cu prevederile art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, obligaţia bugetară se consideră plătită:

– în cazul plăţilor efectuate în numerar la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari;

în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poştal obligaţia bugetară se consideră plătită la data creditării contului bugetar corespunzător.

Pentru respectarea prevederilor de mai sus, la efectuarea plăţilor prin decontarea bancară sau mandat poştal, debitorii trebuie să ţină seamă de perioada de timp afectată circuitului bancar/poştal astfel încât suma datorată să ajungă în contul bugetar corespunzător înainte sau cel târziu în termenului de plată.” (sublinierile îmi aparţin).

2. Pe perioada 26 martie 2003 – 31 decembrie 2003

Articolul 24 din O.G nr.61/2002 a fost modificat şi completat prin  “Legea nr. 79 din 12 martie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare“, publicată în Monitorul Oficial  nr. 193 din 26 martie 2003, în vigoare pe perioada 26 martie – 31 decembrie 2003, căpătând următorul cuprins:

“Art. 24 (1) În cazul plăţilor în numerar obligaţia bugetară se consideră plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari.

(2) În cazul plăţii efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poştal, pentru obligaţiile bugetare cu termen de plată fix sau stabilit sub formă de interval, obligaţia bugetară se consideră plătită la data creditării contului curent general al trezoreriei statului, deschis la Banca Naţională a României.

(3) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului, în termen de 48 de ore de la data debitării contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi şi penalităţi la nivelul celor prevăzute la art. 14 alin. (1), art. 16 şi art. 17 alin. (1), în favoarea titularului de cont” (sublinierile îmi aparţin).

3. Începând cu data de 1 ianuarie 2004

Începând cu data de 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare Ordonanţa Guvernului  nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial  nr. 941 din 29 decembrie 2003 care, prin art. 103, reglementează plata obligaţiilor bugetare total diferit, după cum urmează:

“Art. 103 Dispoziţii privind efectuarea plăţii

(1) Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.

(2) Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă sau alte obligaţii fiscale, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere.

(3) În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:

a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal sau prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 110.”

 Prin art. 200 din „Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 863 din 26 septembrie 2005, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004, s-a abrogat O.G. nr. 61/2002, cu excepţia art. 152, după cum urmează:

„Art. 200 – Abrogări

La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 152;”

Legea nr. 174 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial  nr. 465 din 25 mai 2004, aduce următoarele modificări şi completări articolului 103 din O.G. nr. 92/2003:

„Art. 1 Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, cu următoarele modificări şi completări:

78. La articolul 103, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

(2) Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere.

(3) În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:

a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;

c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 110;

d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.”

Prin Legea nr. 174/2004 s-a abrogat în totalitate O. G. nr. 61/2002, după cum urmează:

«Art. 1 – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, cu următoarele modificări şi completări:

143. La articolul 200, litera c) va avea următorul cuprins:

„c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare;”.»

În legătură cu aplicarea acestor prevederi legale atât contribuabilii, cât şi organele fiscale, ridică o problemă foarte importantă, la care nimeni nu a putut oferi un răspuns clar, precis şi pe bază de temei legal: care este perioada dintre data depunerii şi acceptării la plată a ordinului de plată de către agentul economic în banca la care are deschis contul (care reprezintă şi data de la care banii i-au fost luaţi din cont), şi “data creditării contului curent general al trezoreriei statului” (care reprezintă data la care se consideră că banii au ajuns efectiv în bugetul statului şi care, conform reglementărilor în discuţie reprezintă data la care contribuabilul şi-a achitat efectiv obligaţiile bugetare de plată.)?

Pentru a se înţelege cât mai bine problemele, deosebit de importante, care s–au ridicat în legătură cu aplicarea prevederilor art. 24 din O.G. nr. 61/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 79/2003, în vigoare pe perioada 26 martie – 31 decembrie 2003, să luăm următoarele exemple, cu precizările care se impun.

În sistemul bancar au existat, în perioada respectivă, două categorii de plăţi:

1. “plăţi de mică valoare”, care reprezentau plăţile sub 500 milioane lei dispuse printr-un singur ordin de plată, pentru o singură operaţiune;

2. “plăţi de mare valoare”, care reprezentau plăţile peste 500 milioane lei dispuse printr-un singur ordin de plată, pentru o singură operaţiune.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu