25 Aprilie, 2017

ÎCCJ: Încheierea procesului-verbal de contravenţie pe baza informațiilor comunicate prin radio

ÎCCJ a decis prin Decizia nr. 4/2017 că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier”.

De dată relativ recentă, Decizia ÎCCJ nr. 04/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 168/08.03.2017 și menţionăm faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 08.03.2017).  

Care a fost parcursul litigiului cu care a fost învestită instanţa care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile?

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş, la data de 30.04.2015, cu nr. 23.520/271/2014, prin declinare de la Judecătoria Oradea, petentul C.H.O., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie, a solicitat instanţei, în principal, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit la data de 31.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment şi restituirea sumei achitate cu titlu de amendă.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 31.10.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul, în interes de serviciu, pe direcţia Caransebeş – Orşova şi pe raza localităţii Mehadia, la km 386 + 200 m, pe DN6, a fost înregistrat circulând cu viteza de 121 km/h, pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h.

Petentul a susţinut că, din cauza timpului şi a urgenţei, nu a observat dacă limita de viteză era de 50 km/h sau 70 km/h şi a arătat că a achitat jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale în termen de 48 de ore; totodată a solicitat ca intimatul să depună înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.103/16.09.2015, Judecătoria Caransebeş a respins plângerea contravenţională formulată de petent şi a menţinut procesul-verbal de contravenţie, reţinând că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 16 şi 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acelaşi act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a formulat apel petentul, solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei de către instanţa de apel şi admiterea plângerii, cu consecinţa anulării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Printre alte motive de apel a arătat apelantul că, în cauză, persoana care a încheiat procesul-verbal de contravenţie nu este agentul care a constatat contravenţia, fapta fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat de către un alt agent, aflat la câţiva kilometri distanţă, împrejurare ce rezultă din raportul încheiat la data de 23.12.2014, de către persoana care a întocmit procesul- verbal, unde arată că i s-a comunicat prin intermediul mijloacelor radio din dotare că autoturismul apelantului a fost înregistrat şi filmat circulând cu viteza de 121 km/h; deşi persoana care a întocmit procesul-verbal de contravenţie nu este persoana care a constatat contravenţia, în cuprinsul actului de sancţionare nu este identificat agentul care a făcut constatarea.

Apelantul a susţinut că actul a fost emis într-o procedură nepermisă şi nereglementată de lege, fiind întocmit de către un agent, care i-a aplicat o sancţiune pentru o faptă constatată de un alt agent, respectiv operatorul radar, contrar dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, conform cărora agentul constatator şi numai el, constatând contravenţia, întocmeşte procesul-verbal.

Apelantul a apreciat că întocmirea procesului-verbal de contravenţie şi aplicare a sancţiunii trebuia efectuat de către operatorul radar, singura persoană care are dreptul să constate săvârşirea faptei.

În cadrul soluţionării apelului, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscala a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept mai sus amintite. 

Cum a argumentat ÎCCJ – în esență – Decizia nr. 04/30.01.2017 ?

Potrivit art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2011, “contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori”.

De asemenea, potrivit art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 “Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articolConstatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Referitor la constatarea contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, conform art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, “În cazul în care se constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A…”, iar potrivit art. 181 alin. (1) din acelaşi regulament, “În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul”.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate, constatarea contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice se poate face în două modalităţi, respectiv: fie direct, de către poliţistul rutier (sau în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră), caz în care fapta contravenţională este percepută ex propriis sensibus de către agentul constatator care, potrivit art. 180 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, încheie procesul-verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A; fie cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, situaţie în care conform dispoziţiilor art. 181 din acelaşi regulament, încheie un proces-verbal de contravenţie potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D.

Analizând aspectele specifice contravenţiei referitoare la depăşirea vitezei-limită legale de deplasare a autovehiculului pe drumurile publice, se observă că, prin natura sa, aceasta se constată doar prin mijloace tehnice.

Ca urmare a analizării conţinutului textelor legale mai sus enunţate se apreciază că posibilitatea constatării săvârşirii contravenţiei rutiere prin intermediul mijloacelor tehnice de către un agent constatator la un moment ulterior săvârşirii contravenţiei este legală.

Un argument în susţinerea acestei interpretări se regăseşte în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (….).

Rolul activ al instanţelor de judecată în privinţa interpretării normelor rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (…).

Aşadar, procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, întocmit de un agent constatator ca reprezentant al autorităţii administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumţie de autenticitate şi veridicitate, care este însă relativă şi poate fi răsturnată prin probe, de contravenient (Cauza Anghel împotriva României – Cererea nr. 28.183/03, Hotărârea din 04.10.2007, rămasă definitivă la 31.03.2008).

Spre deosebire de procesul-verbal întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor personale, care se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, procesul-verbal întocmit cu ajutorul unui probatoriu tehnic nu beneficiază de această prezumţie, sarcina probei revenind în totalitate emitentului procesului-verbal, care are obligaţia să pună la dispoziţia instanţei de control contravenţional înregistrările şi toate înscrisurile întocmite în baza lor.

Prin urmare, încheierea procesului-verbal în situaţia în care fapta contravenţională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic nu constituie o cauză de nulitate a procesului-verbal.

Această concluzie se impune şi în raport cu considerentele Deciziei nr. XXII din 19.03.2007, pronunţată de ÎCCJ – Secţiile Unite în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că “situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă (Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 – n.r.) “.

Prin aceeaşi decizie s-a stabilit că, în raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Or, în cazul contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în al căror conţinut constitutiv se află un element care nu poate fi perceput şi stabilit în mod direct de către agentul constatator, ci numai prin intermediul unor mijloace tehnice obiective care redau fapta săvârşită, persoana contravenientă este apărată de eventualele erori în constatare ale agentului constatator, dat fiind că în cadrul plângerii contravenţionale este obligatorie depunerea la dosarul cauzei a înregistrărilor respective.

În acest sens se impune a se preciza că, potrivit art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002, dispozitivul destinat măsurării vitezei constituie mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, iar conform pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) “, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/20057, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/20098, “Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”.

Prin urmare, în cazul faptelor contravenţionale stabilite cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, sarcina probei temeiniciei procesului-verbal de contravenţie este pusă în sarcina organului din care face parte agentul constatator, care trebuie să dovedească împrejurarea că situaţia de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului. În lipsa acestor probe nu este răsturnată prezumţia de nevinovăţie a contravenientului.

Referitor la încheierea procesului-verbal de contravenţie de către un agent constatator, pe baza informaţiilor comunicate prin staţia de emisie-recepţie de către operatorul radar, faţă de considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII/2007, sus- menţionată, nici acest aspect nu poate constitui un motiv de nulitate a actului sancţionator.

Aparenta scindare a constatării şi sancţionării contravenţiilor privind circulaţia pe drumurile publice nu este de natură a afecta legalitatea procesului-verbal, în condiţiile în care contravenţiile de această natură sunt constatate, în majoritatea cazurilor, pe drumuri de mare viteză, iar un agent constatator unic nu ar putea opri în siguranţă autovehiculul identificat ca circulând cu viteză peste limita legală (….).

Ai nevoie de Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Un comentariu

  • Răspunde
    martie 18 2017

    Cam “ciufulit” comentariul.
    art.17 cam prea putin evidentiat.

Scrie un comentariu