8 Decembrie, 2016

Hotărâri pronunţate de CEDO împotriva României

CEDO a pronunţat la 17 aprilie 2012 alte două hotărâri în cauze ce au la bază cereri formulate contra Statului Român cu privire la prelungirea ilegală a arestării preventive (Hermeziu c. României) şi neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti (Pascal c. României), potrivit Jurisprudenţa CEDO.

Hermeziu c. României (cererea nr. 13859/03)

Cererea în cauză a fost introdusă de d-na Cristina-Adriana Hermeziu, născută în 1969 şi domiciliată în Bacău.

Suspectată că ar fi comis mai multe infracţiuni economice, ea a fost reţinută de către Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) şi plasată în arest preventiv pentru treizeci de zile.

Invocând articolul 5 § 1 (dreptul la libertate şi siguranţă),  petenta Hermeziu s-a plâns către CEDO că anumite prelungiri ale detenţiei sale nu aveau o bază legală.

Invocând articolul 6 § 1 ş 6 § 3 (dreptul la un proces echitabil) şi articolul 5 § 4 (dreptul la libertate şi siguranţă), petenta a reclamant, printre altele, că una dintre dispoziţiile de menţinere a detenţiei sale nu a fost supusă dezbaterii.

CEDO a hotărât că, într-adevăr, în speţă, a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenţie, constatând că, într-o manieră similară cauzei Irinel Popa şi alţii c. României (cererea nr. 6289/03, 6297/03 şi 9115/0), în timpul înfăţişării din 24 februarie 2003, Curtea de Apel a prelungit din oficiu măsura arestului preventiv care ar fi trebuit să ajungă la termen la 25 februarie 2003, fără a o supune spre dezbatere părţilor şi fără a oferi reclamantei sau avocatului său posibilitatea să dea o replică cu privire la motivele arestării astfel cum o cere articolul 5 § 4 al Convenţiei (Kampanis c. Greciei şi Irinel Popa şi alţii c. României).

CEDO a hotărât în speţă că Statul Român trebuie să-i plătească reclamantei Hermeziu suma de 3.000 de euro cu titlu de daune morale.

Pascal c. României (cererea nr. 805/09)

Reclamantul în cauză este David Denis Pierre Pascal, cetăţean francez născut în 1976 şi domiciliat în Cluj Napoca, România. Cauza are la bază plângerea sa privitoare la neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti care îi acordaresă dreptul de a o vizita pe fiica sa în vârstă de 8 ani după ce a divorţat de mama copilului în 2007.

David Denis Pierre Pascal a invocat articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale) din Conventie, însă Curtea a constatat că autorităţile române nu au încălcat acest articol în speţă. La baza luării hotărârii de către Curte a stat situaţia de fapt că însăşi fiica refuza sistematic contactul cu tatăl său, făcând practic imposibilă executarea hotărârii.

Sursa: Jurisprudenţa CEDO

Despre autor  ⁄ Ioana Popa

Ioana Popa este redactor la LegeStart din anul 2011. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Fara comentarii

Scrie un comentariu