3 Decembrie, 2016

Hotărârea arbitrală şi arbitrajul instituţionalizat

Dispoziţiile în această materie, conţinute în Cărţile a IV-a şi a V-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, au suferit modificări prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare, ambele acte normative urmând să intre în vigoare la 1 septembrie a.c.

Executarea silită în temeiul hotărârii arbitrale

Principiul, prevăzut prin art. 605 din Cod este acela că hotărârea arbitrală se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia.

Prin modificările aduse de Legea nr. 76/2012 de aplicare, se dispune că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.

Prevederea face obiectul articolului 606 din care, prin efectul acestei legi, dispar celelalte precizări referitoare la condiţia de investire a hotărârii arbitrale cu titlu excecutoriu, pentru a putea fi pusă în aplicare; la fel, dispare şi dispoziţia potrivit căreia, dacă există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, părţile vor fi citate.

Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale

Articolul 626, care face parte din Cartea a V-a “Despre executarea silită” prevede – în forma rezultată ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr. 76/2012 – prevede că pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente. Spre edificare să arătăm conţinutul, în forma anterioară, a acestui articol:

“Sunt supuse învestirii cu formulă executorie:

1. hotărârile executorii ale instanţelor judecătoreşti, în afara celor prevăzute la art. 627 pct. 1 şi 2;

2. hotărârile arbitrale;

3. înscrisurile autentice, cu excepţia actelor autentice notariale care constituie titluri executorii potrivit legii;

4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.”

Executarea hotărârilor supuse controlului instanţelor judecătoreşti

Ne referim la acest subiect tot în măsura în care, prin articolul 628 în care este tratat – şi care, de asemenea, suferă modificări prin Legea nr. 76/2012 – se fac referiri la instituţia arbitrajului.

Astfel, în noua formulare, textul semnalat prevede că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.

Aceste dispoziţii, mai adaugă textul de lege citat, se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.

Instanţa competentă pentru investire în cazul hotărârii arbitrale este, potrivit art. 629, tribunalul în circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul.

Arbitrajul instituţionalizat

Astfel cum este tratat prin art. 607 şi urm. din Codul de procedură civilăeste acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau o instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare potrivit unei convenţii arbitrale.

Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter economic şi nu urmăreşte obţinerea de profit. În reglementarea şi desfăşurarea activităţii jurisdicţionale, arbitrajul instituţionalizat este autonom în raport cu instituţia care l-a înfiinţat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantarea autonomiei.

Părţile, prin convenţia arbitrală, pot supune soluţionarea litigiilor dintre ele unei anumite instanţe arbitrale aparţinând arbitrajului instituţionalizat. În caz de contrarietate între convenţia arbitrală şi regulamentul arbitrajului instituţionalizat la care aceasta trimite, va prevala convenţia arbitrală.

Din textul în materie, care va intra în vigoare cu modificările instituite prin Legea nr.76/2012, se abrogă dispoziţia potrivit căreia, dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia.

Arbitrajul instituţionalizat poate întocmi liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sau supraarbitri, fără ca aceste liste să aibă caracter obligatoriu. În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu numeşte arbitrul sau când cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare este preşedintele arbitrajului instituţionalizat, afară numai dacă regulile de procedură ale acestuia sau părţile însele nu dispun altfel.

ATENŢIE!

Organizaţiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apărarea intereselor unei categorii profesionale nu pot să numească arbitri dintre membrii lor, în cazurile în care acestea sunt în litigiu cu terţii.

Regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat se adoptă de către conducerea acestuia potrivit normelor sale de funcţionare stabilite prin actul de înfiinţare. Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituţionalizat ca fiind competent în soluţionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii, părţile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură.

Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ţinând seama de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură indicate de părţi ca fiind aplicabile, conducerea arbitrajului instituţionalizat competent decide că pot fi aplicate şi regulile alese de părţi, stabilind dacă aplicarea acestora din urmă este efectivă sau prin analogie.

Dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia. Dreptul la apărare al părţilor în litigiu şi contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu