5 Decembrie, 2016

HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale

Hotărârea de Guvern nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 366 din 19.05.2014 (M.Of. nr. 366/2014).

În vigoare de la 01.06.2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 210 alin. (1) lit. c) şi d) şi al art. 217 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1.
(1) Se aprobă pachetele de servicii medicale, respectiv pachetul minimal de servicii şi pachetul de servicii de bază, acordate pentru perioada 2014-2015, prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Se aprobă Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 2.
(1) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate elaborează, în temeiul art. 217 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, denumite în continuare norme, cu consultarea Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Medicilor Dentişti din România, a Colegiului Farmaciştilor din România, a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România, precum şi a organizaţiilor patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical, norme care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
(2) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate avizează normele proprii de aplicare a contractului-cadru, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale, elaborate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a normelor prevăzute la alin. (1) de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii.

Art. 3.
(1) Serviciile medicale, medicamentele cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu se acordă în baza contractelor încheiate între furnizori şi casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, precum şi între furnizori şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Furnizorii negociază contractele cu casele de asigurări de sănătate în conformitate şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare, cu respectarea modelelor de contracte prevăzute în norme.
(2) Repartizarea fondurilor destinate serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale pe casele de asigurări de sănătate se face, în condiţiile legii, de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, după reţinerea la dispoziţia sa a unei sume suplimentare reprezentând 3% din fondurile prevăzute cu această destinaţie. Această sumă se utilizează în situaţii justificate, în condiţiile legii, şi se repartizează până la data de 30 noiembrie a fiecărui an.

Art. 4.
Criteriile privind calitatea serviciilor medicale acordate asiguraţilor, elaborate de către structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, în condiţiile legii, au caracter obligatoriu pentru toţi furnizorii care au încheiat contracte cu casele de asigurări de sănătate.

Art. 5.
Condiţiile acordării asistenţei medicale şi criteriile privind calitatea acestora se aplică în mod unitar atât furnizorilor publici, cât şi celor privaţi.

Art. 6.
(1) Raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt raporturi juridice civile care vizează acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. Angajamentele legale din care rezultă obligaţii nu pot depăşi creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate.
(2) Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul exerciţiului bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.
(3) Sumele nedecontate pentru serviciile medicale, medicamentele cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, efectuate în luna decembrie a anului precedent, pentru care documentele justificative nu au fost înregistrate pe cheltuiala anului precedent, sunt considerate angajamente legale ale anului în curs şi se înregistrează atât la plăţi, cât şi la cheltuieli în anul curent, cu aprobarea ordonatorului principal de credite, în limita creditelor bugetare şi de angajament aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale.
(4) Totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu şi fără contribuţie personală şi unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu poate depăşi media lunară a primelor 11 luni ale aceluiaşi an.

Art. 7.
Pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) case de asigurări de sănătate – casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti;
b) norme – normele metodologice de aplicare a contractuluicadru;
c) Fond – Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
d) dispozitive medicale – dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu;
e) pachetul de servicii de bază – se acordă asiguraţilor şi cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii;
f) pachetul minimal de servicii – în sistemul asigurărilor sociale de sănătate – se acordă persoanelor care nu fac dovada calităţii de asigurat şi cuprinde servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente şi materiale sanitare numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemoepidemic, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenţie;
g) niveluri generale de prioritate – indicaţia privind durata maximă a timpului de programare la acelaşi segment de asistenţă medicală sau trimitere către un alt segment de asistenţă, într-un interval de timp corespunzător nivelului de prioritate pentru fiecare condiţie clinică. Nivelurile de prioritate sunt utilizate în vederea întocmirii listelor de prioritate, cu excepţia nivelului de prioritate 0:
(i) nivel de prioritate 0 – afecţiuni cu potenţial imediat ameninţător de viaţă pentru care se impune trimiterea imediată pentru spitalizare de urgenţă, fiind obligatorie acordarea primului ajutor şi asigurarea asistenţei medicale de urgenţă adecvată prin apelarea la 112 sau internarea pacientului, dacă cabinetul se află în structura unui spital care deţine capacitatea şi competenţele necesare pentru tratarea cazului respectiv;
(ii) nivel de prioritate 1 – afecţiuni cu impact potenţial semnificativ al intervenţiei precoce de a preveni complicaţii severe pentru care se impune trimiterea către ambulatoriul de specialitate/spital, după caz; se recomandă trimiterea în maximum 7-28 zile;
(iii) nivel de prioritate 2 – situaţii clinice neameninţătoare de viaţă, dar cu un orizont de timp limitat pentru ca intervenţia să prevină deteriorarea funcţională pentru care se impune trimiterea către ambulatoriul de specialitate; se recomandă trimiterea în maximum 1-3 luni;
(iv) nivel de prioritate 3 – evaluare complexă/precizare de diagnostic pentru pacienţi stabili a căror afecţiune nu prezintă potenţial de deteriorare rapidă sau afectare uşoară ori moderată a statusului funcţional pentru care se impune trimiterea către ambulatoriul de specialitate; se recomandă trimiterea în maximum 3-6 luni;
h) frecvenţă/plafon – frecvenţa exprimă regularitatea cu care se acordă serviciile medicale, iar plafonul reprezintă numărul maxim de servicii acordate;
i) ghiduri de practică clinică – recomandări dezvoltate în mod transparent şi sistematic prin metodele medicinii bazate pe dovezi, cu scopul orientării deciziei privind intervenţiile în sănătate;
j) traseu sau circuit clinic – planuri de management al cazului care conţin actele medicale necesare, ordinea realizării lor în cadrul procesului de îngrijire, frecvenţa de repetare, după caz, secvenţa acestora, roluri şi responsabilităţi specifice, precum şi condiţiile de trimitere a cazului între profesioniştii implicaţi, la toate nivelele de îngrijire ale sistemului de sănătate pentru o afecţiune sau un grup de afecţiuni specificate. Planurile de management al cazului se întocmesc de către medici pentru pacienţii cu afecţiuni cronice utilizând clasificarea tipurilor de consultaţii prevăzute mai jos. Traseele clinice reprezintă principalul instrument operaţional pentru integrarea şi coordonarea serviciilor de sănătate;
(i) consultaţie de tip A – consultaţie scurtă: îngrijirea pentru o afecţiune cronică confirmată, în relaţie cu una sau mai multe boli, pentru care se aplică deja un plan de management, caracterizată prin sarcini simple şi care poate include următoarele: anamneză, examinare clinică, management limitat al bolii – prescriere medicaţie, concediu medical, urmărire indicaţii igieno-dietetice, bilet de trimitere, înregistrare informaţii clinice în dosarul electronic al pacientului, de la data implementării acestuia;
(ii) consultaţie de tip B – consultaţie standard – având două subcategorii, consultaţie de nivel B1 şi consultaţie de nivel B2;
1. consultaţia de tip B1 – constă în îngrijirea pentru o afecţiune care nu este confirmată, în relaţie sau nu cu una sau mai multe boli preexistente, şi poate include următoarele: anamneză detaliată, examinarea clinică specifică specialităţii, inclusiv manevrele uzuale din practica curentă, stabilirea planului de investigaţii cu interpretare, stabilirea planului de management al bolii, inclusiv activităţi de suport;
2. consultaţia de tip B2 – constă în îngrijirea pentru monitorizarea pacientului cu una sau mai multe afecţiuni cronice, pentru care există periodicitate menţionată în planul de management şi poate include următoarele: bilanţul stării de sănătate, examen clinic, investigaţii, urmărirea şi/sau actualizarea planului de management, activităţi de suport;
k) cazurile de urgenţă medico-chirurgicală – cazurile de cod roşu, cod galben şi cod verde prevăzute în anexa nr. 9 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului internelor şi reformei administrative nr. 2.021/691/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV “Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat” din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare;
l) spitalizarea evitabilă – spitalizarea continuă care apare pentru afecţiuni care pot fi abordate şi rezolvate prin servicii medicale eficace şi acordate la timp la alte nivele ale sistemului de sănătate: medic de familie, ambulatoriu de specialitate, spitalizare de zi;
m) episodul de boală pentru afecţiuni acute este iniţiat la primul contact al pacientului cu sistemul de sănătate pentru o problemă de sănătate şi este limitat în timp, de regulă la 3 luni – fie prin evoluţia cu durata limitată a bolii către vindecare, fie prin transformarea în boală cronică – problema de sănătate nouapărută primeşte un diagnostic de boală cronică;
n) serviciu medical – caz – totalitatea serviciilor acordate unui asigurat pentru o cură de servicii de acupunctură.

HG nr. 400/2014 este accesibilă integral în Lege5 Online – soft de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Fara comentarii

Scrie un comentariu