11 Decembrie, 2016

Guvernul a aprobat proiectul de lege privind torţionarii. Are statul dreptul de a reţine din pensie?

Potrivit unui proiect de lege aprobat pe 18 septembrie de Guvern şi trimis Parlamentului spre dezbatere, foştii torţionari din perioada comunistă vor fi obligaţi să plătească victimelor despăgubiri între 25% şi 75% din venitul lunar lunar net al persoanei condamnate, iar durata plăţii va fi stabilită la cinci ani, fără a fi mai mică de doi ani.

În comunicatul de presă privind acest proiect de lege se menţionează că prin acesta se instituie o sancţiune pecuniară, cu titlu de despăgubire, complementară sancţiunii penale, care să fie plătită lunar de persoanele condamnate definitiv pentru săvârşirea, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a unor fapte care au avut ca urmare  moartea, vătămarea corporală sau producerea unor dureri ori suferinţe puternice, fizice ori psihice persoanelor persecutate de regimul totalitar comunist. Proiectul de lege prevede că despăgubirea  se stabileşte de către instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare a persoanei vinovate. Prin această hotărâre, instanţa de judecată stabileşte şi durata pentru care se dispune plata despăgubirii, precum şi cuantumul lunar al despăgubirii. Proiectul de lege prevede că durata pentru care se dispune plata despăgubirii nu poate fi mai mică de cinci ani, iar cuantumul nu poate fi mai mic de 25% din venitul lunar net al persoanei condamnate şi nici mai mare de 75% din acest venit.

Referitor la dezbaterile care contestă dreptul statului de a reţine din pensie se fac precizări care ţin de deciziile Curţii Constituţionale privind reducerea pensiilor, fără a se observa că temeiul despăgubirilor menţionate în acest caz este o pedeapsă complementară, stabilită de instanţă, pentru săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, imprescriptibile.

De asemenea, menţionarea venitului lunar net al persoanei condamnate (pentru săvârşirea, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a unor fapte care au avut ca urmare  moartea, vătămarea corporală sau producerea unor dureri ori suferinţe puternice, fizice ori psihice persoanelor persecutate de regimul totalitar comunist) este relevantă, deoarece venitul lunar al acelei persoane poate să aibă în componenţă pensia, dar şi alte venituri.

Textul constituţional prevede la art. 47 alin. (2)„cetăţenii au dreptul la pensie”, acest drept constituţional fiind reglementat şi la nivel de lege organică. Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie.

1cons-47-22cons-47-2Sursa foto: Lege5 Online

În privinţa textului constituţional care constituie sediul materiei în acest domeniu, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1211 din 5 octombrie 2010, a statuat că articolul 47 alin. (2) din Constituţie nu instituie o obligaţie de a ieşi la pensie, ci un drept al cetăţenilor de a obţine pensia la îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi stagiu prevăzute de lege. Aşa fiind, împlinirea vârstei prevăzute de lege pentru persoane nu poate constitui un obstacol în faţa exercitării dreptului la muncă.

Referitor la diminuarea cuantumului pensiei contributive, aflate în plată, Curtea Constituţională a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar temporar” (Deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi  nr. 874 din 25 iunie 2010). În aceste decizii, Curtea a constatat că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, el fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul de asigurări sociale şi corelativ se naşte şi obligaţia statului să îi plătească o pensie.

Prin Decizia nr. 1380 din 18 octombrie 2011, Curtea Constituţională a constatat că ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar, iar prestaţiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, după plata pensiei devenită scadentă. Cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raportărilor juridice trecute – facta futura.

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Denisa Pătraşcu

Licenţiată a Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (2001), doctor în drept – specialitatea dreptul muncii (2007), membră a Reţelei Juriştilor din Organizaţia Internaţională a Muncii – ONU (2003), membru asociat al CRIFST – Academia Română (2013), membru colaborator al CRIFST – Academia Română (2010-2013), consultant şi senior expert (proiecte fonduri structurale) în domeniul social şi mediator autorizat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu