6 Decembrie, 2016

Ghidul românului din străinătate – Partea II: despre adopţii, moşteniri, revendicări, pensia alimentară, certificate, paşaport

Acest ghid a fost creat în ideea de a ajuta Românii aflaţi în afara graniţelor ţării. Acesta cuprinde şi dezbate în 14 părţi problemele principale pe care cetăţenii români le-ar putea întâmpina în statele în care trăiesc ori îşi desfăşoară activitatea.

Printre problemele dezbătute găsim: procesul penal, cauze civile, precum divorţul, partajul, adopţia, proceduri comerciale de înfiinţare a societăţilor pe teritoriul României, dar şi proceduri internaţionale, cum ar fi procedura exequatorului sau cele de obţinere a vizelor pentru SUA, Australia şi Canada.

Notă: Prima parte (care conţine punctele 1 şi 2 ale ghidului) poate fi citită AICI.

3. DESPRE ADOPŢII ÎN ROMÂNIA

Conform Art. 451 din Codul Civil al României, „Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.”

Criteriul definitoriu pentru clasificarea adopţiei în România îl reprezintă reşedinţa obişnuită atât a adoptatorului sau familiei adoptatoare, cât şi cel al adoptatului.

Potrivit legii române:

• adopţia internă
este adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;

 adopţia internaţională
este adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar în urma încuviinţării adopţiei copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului;

Prin reşedinţă obişnuită în România a copilului se înţelege situaţia:

a) copiilor cetăţeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei;

b) copiilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European sau străini care au drept de rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României şi care au locuit în mod efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei.”

Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite între ele – soţ şi soţie), cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţine atestatul de familie/persoană aptă să adopte.

Potrivit Art. 459. din Codul Civil al României, “Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta”.

(1) Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta.

(2) Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.

(3) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

4. DESPRE ACŢIUNE ÎN TĂGADA PATERNITĂŢII

Pe parcursul căsniciei, toţi copiii născuţi de către soţie sunt presupuşi a fi copiii soţului. Aceasta prezumţie juridică se aplică şi dacă soţii sunt despărţiţi în fapt, dar sunt încă căsătoriţi şi chiar şi dacă există un proces de divorţ pe rolul instanţelor care încă nu s-a finalizat.

În anumite situatii, însă, această presupunere ar putea fi neconformă cu realitatea, în sensul că alt bărbat decât soţul mamei este adevăratul tată biologic al copiilor. De regulă, cel interesat să corecteze presupunerea greşită este fie soţul mamei, fie mama sau chiar copilul însăşi. Prcedura la care aceştia trebuie să apeleze se numeşte tăgada paternităţii si se soluţionează în instanţa de judecată.

De exemplu, atunci când presupusul tată – soţul mamei – solicită să se constate că nu el este tatăl biologic al copilului soţiei sale, mama poate avea interesul să se opună astfel încât copilul său să fie juridic legat de soţul său.

Şi în cealaltă situaţie, în care mama porneşte acţiunea de tăgadă a paternităţii şi susţine că soţul său nu este tatăl biologic al copilului, acesta din urmă, din raţiuni de ordin social sau pentru că s-a ataşat emoţional de copil, are interes în menţinerea prezumţiei.

5. DESPRE SUCCESIUNI ŞI MOŞTENIRI ÎN ROMÂNIA

Noul Cod civil (Legea 287/2009) a intrat în vigoare, potrivit Legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, de la 1 octombrie, iar efectele aplicării acestuia vor fi deosebit de complexe, existând atât modificări şi completări aduse legislaţiei deja existente, cât şi instituţii fundamental noi. Vă prezentăm prevederile Noului Cod civil în materia transmisiunii moştenirii şi a nedemnităţii succesorale.

Transmisiunea moştenirii este reglementată în Noul Codul civil la art. 1100-1134. Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta mşstenirea sau poate renunţa la ea, într-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de opţiune succesorală.

Termenul de opţiune succesorală este de un an de la deschiderea moştenirii. În anumite situaţii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge:

  • de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
  • de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, cu excepţia cazului în care succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
  • de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul sau, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
  • de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Moştenitorii celui care a decedat fără să-şi fi exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.

Acceptarea moştenirii. Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine. Creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanţei lor.

Renuntaţea la moştenire. 
Renunţarea la moştenire nu se presupune, ci trebuie facută în forma autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu excepţia cazului în care, îndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, succesibilul nu acceptă moştenirea în termenul de un an, respectiv în termenul mai scurt stabilit de instanţă, deşi cunoştea deschiderea moştenirii ca urmare a citării sale de către notarul public.

6. DESPRE REVENDICĂRI ÎN ROMÂNIA

Acţiune în revendicare având ca obiect bunuri imobile. În cazul în care are ca obiect un bun imobil proprietate personală sau individuală, reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat; în favoarea pârâtului operează o prezumţie relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului.

Are caracter imprescriptibil sub aspect extinctiv. Ea poate fi paralizată totuşi prin invocarea de către pârat a excepţiei că a dobândit bunul revendicat prin uzucapiune.

În cazul admiterii acţiunii proprietarului, posesorul pârât (de bună sau de rea credinţă) va fi obligat să-i restituie bunul respectiv liber de orice sarcină (în natură sau, când acest lucru nu mai este posibil, prin echivalent).

7. DESPRE STABILIREA PENSIEI ALIMENTARE ÎN ROMÂNIA

Pensia alimentară în favoarea copilului, stabilită în urma pronunţării unei sentinţe de divorţ sau în urma separării unor părinţi necăsătoriţi. Acest tip de obligaţie este general-valabilă în lume pentru părinţii divortaţi. Există posibilitatea stabilirii pensiei de întreţinere în bani sau în natură.

În România, obligaţia este reglementată de articolele 529 – 534 din noul Cod Civil. Dacă în vechiul Cod civil posibilitatea plăţii în natură exista din punct de vedere teoretic, jurisprudenţa română nu a aplicat-o, dând preferinţă plăţii pensiei alimentare în bani. Noul cod civil, care instituie custodia comună a celor doi părinţi asupra minorului după divorţ, dă o preferinţă plăţii pensiei în natură (prin Art. 530), plata în bani fiind o alternativă în cazul în care unul dintre părinţi nu se achită de această obligaţie sau cere expres să efectueze plata pensiei alimentare în bani.

O altă noutate introdusă de Codul civil este aceea că, în România, stabilirea obligaţiei de întreţinere se face pentru ambii părinţi, indiferent cu cine va locui copilul (spre deosebire de Codul Familiei care a fost abrogat şi care stabilea obligaţia de plată a pensiei de întreţinere doar asupra aceluia dintre părinţi care nu primea încredinţarea minorului).

8. DESPRE OBŢINEREA CERTIFICATELOR DE CĂSĂTORIE/ NAŞTERE/ DECES

Obţinerea documentelor din RomâniaMisiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îi pot sprijini pe cetăţenii români aflaţi în străinătate la obţinerea unor duplicate ale certificatelor de stare civilă (naştere, căsătorie sau deces).

Cadrul juridic în materie este dat de:

  • Convenţia de la Viena, din 1963 privind relaţiile consulare;
  • Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, cu modificările şi completările ulterioare;
La cererea cetăţenilor români din Franţa, Ambasada României la Paris primeşte şi transmite în ţară, cu perceperea anticipată a taxelor consulare, solicitările privind obţinerea de acte din România.

De asemenea, cetăţenii români pot solicita, prin intermediul Ambasadei, verificări la Casele de Asigurări de Sănătate din România referitoare la calitatea de asigurat. In urma răspunsurile primite, se eliberează atestaţii.

1. Certificatul de cazier judiciar pentru persoane fizice

Poate fi solicitat fie prin intermediul Ambasadei, fie prin împuternicit, În baza unei procuri speciale autentificate.

În baza art. 21 alin.3 din Legea nr. 290/2004 cererile pentru obţinerea cazierului judiciar se depun numai personal.

Documente necesare:

  • cerere servicii consulare
  • cerere tip
  • document de identitate valabil (paşaport sau CI valabile în original pentru cetăţenii UE şi paşaport valabil, în original, pentru cetăţenii non-UE).
2. Acte de stare civilă (certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificat de deces)

Certificatele de naştere şi de căsătorie se eliberează numai titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificatele de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite în baza documentelor de identitate în original, valabile.

Certificatele de stare civilă se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială.

Documente necesare:

  • cerere servicii consulare;
  • cerere tip;
  • document de identitate valabil (paşaport sau CI valabile in original pentru cetăţenii UE si paşaport valabil, in original, pentru cetăţenii non-UE).
9. DESPRE OBŢINEREA PAŞAPORTULUI  ÎN ROMÂNIA

Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice se depun personal de către solicitanţi, în ţarã, la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple în a căror rază de competenţă au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, iar în străinătate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României (art. 15 alin. 8 coroborat cu alin. 2 din Legea nr. 248/2005).

În cazul în care, din motive obiective, solicitantul paşaportului simplu electronic nu se poate prezenta la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple de la domiciliu sau reşedinţă, cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple. (art. 15 alin. 9 coroborat cu alin. 3 din Legea nr. 248/2005).

TERMEN DE ELIBERARE A PAŞAPORTULUI SIMPLU ELECTRONIC.

Cererile se soluţionează de autorităţile competente, în termene care curg de la data depunerii acestora şi care nu pot depăşi:

- 30 de zile lucrătoare, în cazul cererilor privind eliberarea paşapoartelor simple electronice depuse în ţară;

- 90 de zile lucrătoare, în cazul cererilor privind eliberarea paşapoartelor simple electronice depuse în străinătate.

În prezent, s-a reuşit reducerea termenului de eliberare la 14 zile calendaristice pentru cererile depuse în ţară.

Partea a treia (care conţine punctele 10, 11, 12, 13 şi 14 ale ghidului) poate fi citită AICI!

Despre autor  ⁄ Marius Vicenţiu Coltuc

Fondator al cabinetului de avocatură Coltuc.

Fara comentarii

Scrie un comentariu