10 Decembrie, 2016

Forme de discriminare prevăzute în legislaţia românească

În legislaţia românească există mai multe forme de discriminare, reglementate prin Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial 99 din 8 februarie 2007.

Astfel, în cazul accesului la serviciile publice administrative şi juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi facilităţi, o persoană fizică este discriminată dacă i se refuză acordarea serviciilor publice administrative şi juridice, dacă i se refuză accesul la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistenţă medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate.

De asemenea, se consideră că persoana este discriminată dacă i se refuză dreptul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

În acelaşi timp, se consideră a fi discriminate persoanele care întâmpină următoarele situaţii:

- li se refuză acordarea unui credit bancar sau încheierea oricărui alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim;

-  refuzarea accesului la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii;

-  refuzarea accesului la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent daca sunt în proprietate privată ori publică.

-  refuzarea accesului la serviciile oferite de companiile de transport în comun – prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace.

-  refuzarea acordării unor drepturi sau facilităţi.

În ceea ce priveşte accesul la educaţie, se consideră a fi discrminată persoana căreia i se refuză accesul la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale.

Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, constituie contravenţie solicitarea unor declaraţii doveditoare ale apartenenţei acelei persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care să condiţioneze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educaţie în limba maternă. Excepţie face situaţia în care în învăţământul liceal şi universitar candidaţii concurează pe locuri special acordate pentru o anumită minoritate şi se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizaţii legal constituite a minorităţii respective, a apartenenţei la această minoritate.

De asemenea, constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice îngrădiri pe criterii de apartenenţă la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată în procesul de înfiinţare şi de acreditare a instituţiilor de învăţământ înfiinţate în cadrul legislativ în vigoare.

Referitor la libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice, constituie contravenţie, conform Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.

În acelaşi timp, constituie contravenţie orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora.

Nu în ultimul rând, se consideră discriminare şi se pedepseşte conform legii interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

În ceea ce priveşte dreptul la demnitatea personală, constituie contravenţie orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-sovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Sursa: Monitorul Oficial

Despre autor  ⁄ Ioana Popa

Ioana Popa este redactor la LegeStart din anul 2011. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Fara comentarii

Scrie un comentariu