10 Decembrie, 2016

Fapte pe care legiuitorul le consideră infracţiuni de evaziune fiscală

În 2005, Parlamentul dădea o lege – L. nr. 241/2005, publicată în Monitorul oficial nr. 672 din acelaşi an – pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Ulterior, conţinutul legii a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2010 – lege care, sub o titlulatură similară, aducea modificări şi completări şi la alte acte normative, respectiv la Codul fiscal, Codul vamal, Legea societăţilor comerciale, Legea cazierului judiciar şi altele.

Actul normativ despre care vorbim spune că este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

■ Înainte de a comenta această dispoziţie a legii, să reamintim şi alte fapte care constituie, potrivit aceleiaşi legi, infracţiuni, cu precizarea că se consideră contribuabil orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. Astfel:

- fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă (se pedepseşte cu amendă);

- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);

- împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale (infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);

- reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă);

- deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special (închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi);

- tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate (închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi);

- stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat (închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi);

Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

- ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

- omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

- evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

- alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

- executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

- sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

- substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

Dacă prin faptele din această ultimă enumerare s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani. De asemenea, dacă, tot în cazul unor fapte din această categorie s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

Pe de altă parte, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. De asemenea, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

■ Revenind la dispoziţia specifică pe care am menţionat-o în introducere, să spunem că acest text, care face obiectul articolului 6 din lege continuă să declanşeze reacţii, recent fiind apreciat chiar ca fiind neconstituţional în măsura în care, potrivit autorului criticii de neconstituţionalitate, respectivul text ar încălca prevederile constituţionale ale art. 20 cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

După cum arătam, textul criticat are următorul conţinut: “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.”

Examinând cauza, şi făcând trimitere la decizii anterioare similare, Curtea a reţinut că textul criticat de autorul excepţiei incriminează ca infracţiune neexecutarea unei obligaţii de natură financiară, pedepsind cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Or, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au în vedere numai neexecutarea obligaţiilor de natură contractuală (a se vedea în acest sens hotărârile Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 mai 1996 şi, respectiv, 21 ianuarie 1997, pronunţate în Cauza Ninin şi Barajas împotriva Franţei, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, pronunţată în Cauza Goktan împotriva Franţei). În aceste condiţii, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţie.

În final, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 162/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 272 din 24 aprilie a.c.

*

Articolul 1 al Protocolului nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care se face trimitere, prevede: “Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.”

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu