6 Decembrie, 2016

Factura pro forma

În activitatea practică a început să se folosească tot mai mult factura pro forma (uneori scrisă greşit „proforma”) despre care marea majoritate a agenţilor economici şi a organelor fiscale fie nu au auzit, fie nu cunosc care este regimul juridic, contabil şi fiscal al acesteia.

De la început trebuie precizat faptul că nici legislaţia contabilă şi nici cea fiscală nu defineşte şi nu reglementează factura pro forma, respectiv: modelul de formular; conţinutul acestuia; caracteristicile de tipărire: pe suport de hârtie, în format electronic, pe suport magnetic sau optic; modul de emitere, de difuzare/circulaţie, de utilizare şi de păstrare a formularului; înregistrarea în contabilitate; regimul juridic, financiar, contabil; scopul în care se emite/utilizează etc.

În DEX nu este înscris nici cuvântul „pro forma”, sau “proforma”. Pentru cuvântul “pro forma”, MDN (2000) îi atribuie sensul de loc. adv. de formă. (< lat. pro forma)”.

Clarificarea condiţiilor în care se poate emite o factură pro forma, şi a efectelor pe care aceasta le produce din punct de vedere juridic şi financiar – contabil se impun şi ca urmare a erorilor care se constată în practică în folosirea acestor facturi, fiind cazuri când acestea sunt admise ca documente „justificative” financiar – contabile, în baza cărora se fac unele înregistrări în contabilitate, inclusiv de taxă pe valoarea adăugată (t.v.a.).

Factura pro forma nu este document nici de încasare şi nici de plată, nu reprezintă document justificativ de înregistrare nici în contabilitatea celui care o emite şi nici în contabilitatea celui care o primeşte.

Frecvent se folosesc greşit noţiunile:

- de „vânzător” pentru cel care emite o factură „pro forma”;

- de „cumpărător” pentru cel care primeşte o asemenea factură;

Exprimarea corectă este:

- de „cel care emite” o factură pro forma, sau de „emitentul” unei facturi pro forma, ca „un potenţial vânzător”;

- de „cel care primeşte” o factură pro forma, ca „un potenţial cumpărător”;

Factura pro forma este documentul ce evidenţiază numai intenţia de tranzacţionare, respectiv cea a vânzătorului de a livra şi cea a cumpărătorului de a achiziţiona mărfuri sau servicii.

Ea atestă doar faptul că între cei doi parteneri s-au desfăşurat negocieri iar rezultatul intermediar al acestora  este evidenţiat în această factură pro forma

Greşite sunt şi formulările de „document justificativ” şi de „formular financiar/contabil/fiscal”, pentru o factură pro forma, şi aceasta deoarece, aşa după cum am mai arătat, nici legislaţia contabilă şi nici cea fiscală nu defineşte şi nu reglementează factura pro forma.

Formularul de factură pro forma nu conţine elemente (marcaje) de expediere a mărfii.

O factură pro forma conţine aceleaşi elemente ca o factură fiscală, deosebirea esenţială dintre acestea fiind dată de menţiunea „pro forma”, care se face obligatoriu pe orice factură pro forma.

O factură, indiferent care este aceasta, pe care este înscrisă menţiunea „pro forma”, nu are nicio valoare juridică pentru cel care o primeşte, nu generează nici un fel de obligaţii pentru acesta, respectiv nu atestă transferul de proprietate asupra bunurilor menţionate în ea.

Cel care primeşte o factură „pro forma” nu are nicio obligaţie, de nici un fel, în nicio condiţie şi sub nicio formă, faţă de emitentul acesteia.

În cuprinsul oricărui formular de factură pro forma trebuie să se menţioneze, în clar şi obligatoriu, denumirea de „factură pro forma”.

Transmiterea unei facturi pro forma se face numai de un vânzător şi numai către un potenţial cumpărător, şi poate avea caracterul de „invitaţie”, de „ofertă”, de „propunere” de cumpărare, comunicând caracteristicile produselor, preţul acestora, condiţiile de livrare, de achitare a contravalorii lor etc.

Unii agenţi economici transmit factura pro forma:

(a) pentru a-şi anunţa prezenţa pe piaţă, pentru a se face cunoscuţi prin lansarea unor invitaţii/propuneri/oferte de cumpărare, ca o formă de promovare a produselor lor;

(b) împreuna cu un produs mostră/eşantion/model, unele cu titlu gratuit (precum dintre cele consumabile şi de valori mici), altele chiar pentru a putea fi utilizate (încercate, probate) pe o perioadă limitată.

Dacă cel care a primit o factură „pro forma” se hotărăşte să achiziţioneze produsele oferite printr-o factură pro forma primită, el va putea plăti o asemenea factură cu condiţia:

1) livrării bunurilor şi/sau a prestării serviciilor înscrise în aceasta, şi

2) a emiterii unei facturi fiscale/comerciale, acestea fiind adevărata factură admisă de lege în baza căreia se poate cere/efectua plata mărfurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate.

Efectuarea plăţii de către cel care a primit o factură „pro forma” reprezintă un accept de începere şi de derulare a tranzacţiei comerciale, finalizat (a) cu livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii, şi (b) cu întocmirea documentelor finale, după cum convin părţile implicate.

Aşa după cum am mai arătat, factura pro forma nu este un document justificativ de înregistrare în contabilitate, în nicio condiţie şi sub nicio formă, nici în contabilitatea celui care a emiso, nici în contabilitatea celui care a primit-o.

Notele contabile se întocmesc numai pe baza situaţiilor de lucrări, a proceselor verbale sau a altor documente care atestă livrarea produselor, executarea lucrărilor şi/sau prestarea serviciilor respective, şi nu pe baza unei facturi pro forma primită.

De menţionat şi faptul că există şi puncte de vedere care susţin că o factură „pro forma” se emite „unor cumpărători” în următoarele scopuri:

1) pentru ca importatorul să poată obţine de la bancă valuta necesară;

2) pentru ca importatorul să poată obţine licenţa de import;

3) la cererea băncii pentru justificarea plăţii unor avansuri sau emiterea unui acreditiv de import;

4) în cazul în care vama din ţara importatorului cere o factură proformă consulară (vizata de consulatul ţării importatorului din ţara exportatorului pentru certificarea originii mărfii);

5) pentru indicarea valorii accizelor care urmează a fi plătite de cumpărător în cazul produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale (punctul 106 din Normele metodologice de aplicare ale „Art. 20651. Plata accizelor la bugetul de stat” din Codul fiscal).

În condiţiile în care o factură „pro forma” nu are nicio valoare juridică, nu este un document justificativ de înregistrare în contabilitate, şi nu generează nicio obligaţie, nici faţă de cel care o emite, nici faţă de cel care o primeşte, şi cu atât mai mult faţă de terţe persoane, un asemenea formular nu va fi acceptat: de bănci pentru perfectarea unor credite documentare şi/sau pentru acordarea de valută în vederea efectuării unor importuri ; de organele abilitate pentru acordarea de licenţe de import; de consulatul ţării importatorului, din ţara exportatorului, pentru certificarea originii mărfii etc.

Au fost cazuri când pe baza unor asemenea facturi pro forma  s-au vehiculat sume mari de bani între diverşi parteneri sau firme din acelaşi grup de interese, fie pentru a se finanţa pe termen scurt diverse operaţiuni sau chiar spălare de bani (precum avansuri date pe bază de pro forma şi returnate pe motiv de nelivrare).

Bază legală:

- Legea contabilităţii nr. 82/1991;

- Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

- Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile;

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

- Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

- Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 185/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

N. Grigorie – Lăcriţa

Nedeluţ Marinel

Bogaciu Daniel

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu