6 Decembrie, 2016

Evaluarea bunurilor în situaţiile financiare anuale

Vă semnalăm unele prevederi privind evaluarea bunurilor, astfel cum sunt prezentate în Ordinul MFP nr. 1802/2014, în măsura în care acestea comportă modificări faţă de OMFP nr. 3055/2009 care a fost abrogat, cu începere de la 1 ianuarie al acestui an.

Ordinul nr. 1802/2014, dat pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 963/2014.

Evaluarea la data intrării în entitate

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:

  • la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
  • la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
  • la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
  • la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

În cazurile evaluării la valoarea de aport sau la valoarea justă, valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziţie.

Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.

În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.

Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Atunci când achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziţie al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi.

Atunci când vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

Reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 “Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 “Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se înregistrează la data bilanţului în contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, respectiv contul 418 “Clienţi – facturi de întocmit”, şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative. Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la data bilanţului în contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.

Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:

  • rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
  • remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
  • risturnele – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 “Venituri din sconturi obţinute”). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”).

În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.

În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocaţilor, evaluatorilor).

Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:

  • pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
  • cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
  • regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
  • regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).

Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse în costurile de producţie ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie. În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie.

Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de fonduri se includ în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricaţie, cu respectarea prevederilor pct. 51 alin. (1) din prezentele reglementări.

Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.

Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.

Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.

Entităţile care au inclus în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricaţie costuri ale îndatorării prezintă informaţii corespunzătoare în notele explicative la situaţiile financiare.

Cu titlu tranzitoriu, reglementările prevăd că, atunci când aplicarea reglementărilor privind regimul costurilor îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie constituie o modificare a politicii contabile, entitatea aplică prevederile pentru costurile îndatorării aferente activelor cu ciclu lung de fabricaţie pentru care data de începere a capitalizării este ulterioară datei de 1 ianuarie 2015.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu