6 Decembrie, 2016

Este interzis dreptul de revânzare a mărfurilor?

Problema în discuţie este interesantă atât sub aspect practic, evident, dar şi sub aspect legal în măsura în care în cauză este un text de lege emis înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei.

Chestiunea a fost ridicată cu ocazia soluţionării unui dosar la Judecătoria Cluj-Napoca, unde a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.

Prin încheierea pronunţată, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, în motivarea căreia s-a susţinut, în esenţă, că textul legal criticat încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor prin aceea că interzice revânzarea mărfurilor cumpărate de la unităţi de desfacere care vând atât cu amănuntul, cât şi cu ridicata, atât pentru uzul personal al consumatorilor, cât şi pentru uz general.

De asemenea, este încălcat şi principiul nediscriminării prin aceea că se face o discriminare clară între comercianţii care vând produse în regim cu amănuntul şi cu ridicata şi cei care vând numai cu amănuntul, prin aceea că legiuitorul, în economia Legii nr. 12/1990, ar permite revânzarea doar a produselor achiziţionate de la unităţi de desfacere cu ridicata.

Totodată, este încălcat şi principiul libertăţii comerţului, atâta vreme cât toate normele de protecţie a consumatorului şi de sănătate publică sunt respectate, cât nu se încalcă nicio prevedere legală privind condiţiile de comercializare, fiind vorba de produse alimentare, sursa de aprovizionare cu marfă a unui comerciant ar trebui să fie liber aleasă, şi nu limitată sau dirijată de un text de lege desuet.

Potrivit textului de lege,”Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:

[...]

g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităţile de desfacere cu amănuntul, de alimentaţie publică, cantine, unităţi de turism şi alte unităţi similare;”.

Este interesantă analiza formulată de CCR, aşa cum menţionam de la început, prin aceea că Legea nr. 12/1990 este un act normativ preconstituţional. Ca atare, Curtea a pus în discuţie confruntarea dintre Constituţie şi dispoziţia legală anterioară, pentru a face aplicarea principiului lex posterior derogat priori şi a asigura supremaţia Constituţiei asupra actelor inferioare.

În acelaşi timp, sunt aduse în discuţie actele normative în vigoare după aprobarea Constituţiei şi care fac aplicarea principiilor economiei de piaţă, aşa cum acestea sunt înţelese în prezent.

Curtea constată că noţiunile de “comerciant” şi “comerţ cu amănuntul” sunt definită, în prezent, prin mai multe acte normative în vigoare.

Pe de altă parte, consumatorul, având în vedere oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, modalitatea de plată – integrală sau parţială -, păstrarea ori renunţarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, poate acţiona ori se poate abţine de la încheierea unei tranzacţii comerciale. Se face, în acest sens, trimitere la directive ale Uniunii europene, în materie.

Curtea a constatat că prevederile art. 1 lit. g) din Legea nr. 12/1990 sunt de natură să încalce principiile concurenţei loiale şi să aducă atingere libertăţii comerţului şi stabilirii libere a preţurilor, împiedicând realizarea scopului final de creare şi menţinere a condiţiilor economiei de piaţă, singura în măsură să asigure creşterea calităţii vieţii, şi, în egală măsură, sunt de natură a denatura concurenţa între comercianţii cu amănuntul şi comercianţii cu amănuntul şi ridicata, în sensul că de la primii nu pot cumpăra alţi comercianţi în vederea întreprinderii faptelor de comerţ.

Mai semnalăm şi menţiunea potrivit căreia, în precedent, Curtea a respins ca neîntemeiată o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect similar, prin Decizia nr. 92 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 25 februarie 2009, însă, în cauza de faţă, Curtea şi-a reconsiderat jurisprudenţa, tocmai datorită aplicării unei noi viziuni evolutive asupra modului de interpretare a principiilor statuate de art. 135 din Constituţie, ceea ce determină în prezent un conţinut complex al dreptului la libertate economică şi, pe cale de consecinţă, un nivel de protecţie constituţional superior în privinţa acestuia.

Detaliile de interpretare a cauzei – pe care nu ne-am propus, în acest material, decât să le semnalăm – pot fi consultate în Decizia nr. 498/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 428 din 28 iunie a.c., prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu