8 Decembrie, 2016

Eliminarea dublei impuneri în cazul ajustării valorii fiscale a tranzacţiilor derulate între persoane afiliate române

Ţinând cont că în ultima perioadă inspecţiile fiscale privind preţurile de transfer în cazul tranzacţiilor derulate între afiliaţi români s-au intensificat, iar o parte dintre acestea s-au finalizat cu ajustări, vom analiza în continuare prevederile legale şi procedura care reglementează evitarea dublei impuneri în astfel de situaţii.

În primul rând, este important de reţinut că dacă în cadrul inspecţiei fiscale compania dvs. a suferit ajustări fiscale ca urmare a preţurilor de transfer aplicate în tranzacţiile efectuate cu afiliaţi români, atunci acei afiliaţi, în corespondenţă cu care s-au efectuat ajustările respective, trebuie să beneficieze la rândul lor de reducerea bazei impozabile corespunzătoare acelor tranzacţii.

Cu alte cuvinte, dacă societăţii X i s-a impus o ajustare fiscală prin diminuarea cheltuielilor înregistrate în raport cu societatea afiliată Y cu suma de 100 u.m., atunci Y trebuie să diminueze la rândul său valoarea fiscală a venitului înregistrat în raport cu X cu aceeaşi sumă de 100 u.m. Practic, societatea Y realizează o ajustare în oglindă.

Dacă nu s-ar realiza această compensare, atunci suma de 100 u.m. s-ar impozita de două ori: o dată la X ca urmare a inspecţiei fiscale, şi o dată la Y ca urmare a impozitării integrale a acelui venit, aspect ce ar conduce la dubla impunere şi ar încălca principiul neutralităţii fiscale modificând sarcina fiscală în detrimentul grupurilor de companii.

Apariţia OG 2/2012 privind modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală publicată anul trecut a introdus în Codul de procedură fiscală art. 93^2 care reglementează procedura pentru eliminarea dublei impuneri între persoane române afiliate.

Art. 93^2 prevede că, în cazul tranzacţiilor între persoane române afiliate, ajustarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de respectiva persoană, este opozabilă şi organului fiscal pentru administrarea creanţelor celeilalte persoane afiliate.

Practic, ajustarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care stă la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunică:

- contribuabilului la care s-a efectuat ajustarea;

- persoanei române afiliate la care se referă tranzacţia ajustată,

- precum şi organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată.

Cu toate acestea, alin. (4) art. 93^2 din Codul de procedură fiscală prevede că ajustarea este opozabilă organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată numai dacă decizia de ajustare este definitivă în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac. Cu alte cuvinte, ajustarea în oglinda poate fi operată doar dacă decizia iniţială de impunere rămâne definitivă.

Problema care se pune în continuare vizează momentul la care decizia de ajustare se consideră ca fiind definitivă. În acest sens se disting mai multe situaţii:

- situaţia în care contribuabilul care a făcut obiectul inspecţiei fiscale nu contestă decizia de impunere – în acest caz, decizia de impunere se consideră definitivă după expirarea termenului de 30 de zile pentru depunerea contestaţiei, termen prevăzut de art. 207 din Codul de procedura fiscală;

- situaţia în care contribuabilul care a făcut obiectul inspecţiei fiscale contestă decizia de impunere pe cale administrativă, dar aceasta este soluţionată nefavorabil, iar contribuabilul nu introduce acţiune în instanţă – în acest caz, decizia de impunere se consideră definitivă după expirarea termenului de şase luni pentru introducerea unei acţiuni în instanţă, termen prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ 554/2004;

- situaţia în care contribuabilul care a făcut obiectul inspecţiei fiscale contestă decizia de impunere pe cale administrativă, dar aceasta este soluţionată nefavorabil, contribuabilul introduce acţiune în instanţă, dar pierde pe fond şi nu face recurs – în acest caz, decizia de impunere se consideră definitivă după expirarea termenului de 15 zile pentru atacarea cu recurs a hotărârii judecătoreşti pronunţată în prima instanţă, termen prevăzut de art. 20 din Legea contenciosului administrativ 554/2004;

- situaţia în care contribuabilul care a făcut obiectul inspecţiei fiscale contestă decizia de impunere pe cale administrativă, dar aceasta este soluţionată nefavorabil, contribuabilul introduce acţiune în instanţă, dar pierde pe fond, contribuabilul face recurs, dar pierde – în acest caz, decizia de impunere se consideră definitivă la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive.

În funcţie de evoluţia acţiunii de contestare a deciziei de impunere pot apărea variaţii ale situaţiilor de mai sus, însă în esenţă este important de reţinut care sunt momentele principale pe parcursul procedurilor administrative şi judiciare pentru a putea stabili momentul la care ajustarea în oglindă devine aplicabilă.

După ce decizia de ajustare devine definitivă, compania afiliată în raport cu care s-au făcut ajustările poate corecta, corespunzător deciziei de ajustare, declaraţia fiscală proprie aferentă perioadei fiscale în care s-a desfăşurat respectiva tranzacţie. Astfel, compania afiliată diminuează baza impozabilă fie prin înregistrarea unei valori fiscale suplimentare pe partea de cheltuieli, fie prin înregistrarea unei valori fiscale diminuate pe partea de venituri.

În final, ajustarea iniţială impusă companiei ce a făcut obiectul inspecţiei fiscale se va opera cu minus de către afiliatul în raport cu care s-a calculat respectiva ajustare.

Deşi prevederile legale sunt destul de clare cu privire la faptul că autoritatea fiscală trebuie să demareze aceste proceduri prin comunicarea, respectiv punerea în aplicare a deciziei de ajustare, în practică există situaţii în care decizia de ajustare nu este comunicată entităţilor afiliate vizate de ajustarea respectivă. În acest sens, rămâne în sarcina dvs. să urmăriţi evoluţia procesului administrativ şi juridic şi să operaţi ajustarea în oglindă la momentul corect.

Autori: Bogdan Costea, Mihai Brăgaru

Despre autor  ⁄ Bogdan Costea

Bogdan are peste şase ani de experienţă în consultanţă fiscală şi contabilitate, cu accent pe aspecte legate de taxarea directă (impozit pe profit, impozit pe venit, impozit pe veniturile nerezidenţilor), aspecte legate de taxarea indirectă (TVA), aspecte privind preţurile de transfer şi convenţii de evitare a dublei impuneri, reglementări contabile locale şi standarde internaţionale de raportare financiară. Mai multe detalii despre autor puteţi citi în pagina dedicată: http://legestart.ro/consultanti/

Fara comentarii

Scrie un comentariu