Prin examinarea recursului declarat în urma unei sentinţe civile a Curţii de Apel Alba Iulia, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus anularea art. 2 din normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, ca fiind în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Potrivit reclamantului, dispoziţia că nu pot fi cumulate facilităţile de care beneficiază persoanele cu handicap în baza Legii nr. 448/2006, precum şi în baza altor prevederi legale contravine dispoziţiilor din Legea nr. 448/2006, întrucât acestea din urmă nu conţin o astfel de restricţionare.
În art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se prevede că „Persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi”. Pe de altă parte, în Legea nr. 448/2006, în forma republicată, cu care, conform reclamantului, art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se află în conflict, se prevede: „Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.”
Din analiza comparativă a celor două texte, instanţa de control judiciar a constatat că prin art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 s-a stipulat contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că facilităţile pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, acordate persoanelor cu handicap grav şi accentuat, în temeiul legii mai sus amintite, nu pot fi cumulate. ICCJ observă că, în conţinutul art. 24 alin. (3) din lege nu există limitarea despre care se face vorbire în textul contestat al normelor metodologice. Astfel, ICCJ constată că, prin art. 2 din normele metodologice se limitează câmpul de aplicare al art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, ceea ce este inadmisibil, întrucât se tinde la modificarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, respectiv a celui în aplicarea căruia a fost emisă hotărârea Guvernului.
Faţă de aceste constatări , precum şi în legătură cu alte aspecte ridicate de reclamant şi apărarea formulată de pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă la fond, Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamant, a modificat sentinţa atacată (în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamant) şi a dispus anularea art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007.
Decizia ICCJ nr. 1021/2011 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 559 din 5 august a.c.
