8 Decembrie, 2016

Din nou despre bănci şi clauze abuzive: Două critici de neconstituţionalitate respinse de CCR

“Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.” Faţă de această prevedere imperativă a legii, să vedem ce susţin băncile.

Anul acesta, Curtea Constituţională a fost sesizată de o bancă, în două cazuri, cu critici de neconstituţionalitate identice privitoare la articolul 6 din Legea nr. 193/2000 – pe care l-am citat în introducerea acestui material – privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Legea nr. 193/2000 a fost republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, cu modificări şi completări ulterioare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că dispoziţiile criticate conferă doar consumatorului, deci unei singure părţi a contractului sinalagmatic, posibilitatea constatării caracterului abuziv al contractului. Astfel, ca urmare a acestei dispoziţii legale, banca, deşi figurează ca parte în convenţia de credit, nu va putea modifica sub niciun aspect clauzele contractuale, ba mai mult decât atât, va trebui să le accepte pe cele impuse de consumator, fără a avea posibilitatea rezilierii contractului.

De asemenea, un alt aspect care ar determina neconstituţionalitatea textului este reprezentat, în opinia autoarei criticii de neconstituţionalitate, de limita intereselor consumatorului, textul de lege permiţând consumatorului să stabilească când interesele sale sunt încălcate. Banca a mai considerat că, dacă o clauză contractuală afectează interesul consumatorului, aceasta nu trebuie eliminată din contract, ci ar trebui modificată în aşa fel încât să nu afecteze interesele consumatorului, rămânând în competenţa judecătorului să aprecieze limita intereselor consumatorului.

Răspunzând acestor critici identice, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezintă opţiunea legiuitorului, care a adoptat aceste măsuri ca urmare a constatării faptului că foarte multe dintre contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care ţin, în general, de poziţia pe piaţă a respectivilor profesionişti), fără o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de către profesionişti.

În condiţiile în care Legea nr. 193/2000 conţine în anexa sa şi o listă a clauzelor considerate ca fiind abuzive, băncile au la dispoziţie un instrument legal care le oferă posibilitatea să îşi adapteze în timp util conduita în cazul în care furnizează bunuri şi servicii consumatorilor.

Potrivit aprecierilor Curţii, măsurile dispuse prin dispoziţiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezintă atât o sancţiune la adresa acelor profesionişti care înţeleg să profite de situaţia unor consumatori aflaţi, de multe ori, pe poziţii de inegalitate faţă de aceştia, cât şi o măsură de protecţie a debitorilor (în cazurile în discuţie) care, altfel, ar fi puşi în situaţia de a suporta o sarcină disproporţionată. Aceste prevederi stabilesc cadrul legal în care aceşti profesionişti îşi pot desfăşura activitatea, având drept scop restabilirea unui just echilibru între interesele profesioniştilor care furnizează bunuri şi servicii şi cele ale consumatorilor.

Curtea a respins ca neîntemeiate cele două critici de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 11/2013  şi Decizia nr. 321/2013, publicate respectiv în Monitorul Oficial nr. 110 şi 441 din acest an.

***

Faţă de cazurile prezentate, să facem precizarea că, în Decizia nr. 11/2013, critica de neconstituţionalitate privea articolul 7 din lege, cu următorul text:

“Art. 7. – În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese.”

În analiza formulată în Decizia nr. 321/2013, raportându-se şi la cea anterioară, Curtea Constituţională le-a considerat ca fiind “critici identice”.

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu