8 Decembrie, 2016

Despre valori mobiliare şi ipoteca mobiliară

Prin Ordinul preşedintelului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 112/2011, publicat în Monitorul oficial nr. 2 din 2012, a fost aprobat Regulamentul nr. 18/2011 privind modificarea şi completarea unor regulamente ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.

Regulamentul a fost aprobat de CNVM în 14 decembrie 2011.

Din reglementarea aprobată, ne referim numai la modificările aduse la Regulamentul CNVM nr.13/2005 privind autorizarea şi funcţionarea depozitarului central, caselor de compensare şi contrapărţilor centrale, aprobat prin Ordinul preşedintelui CNVM nr.60/2005, din care notăm prevederi de interes general.

● Ipotecile mobiliare asupra valorilor mobiliare care fac obiectul contractelor de ipotecă mobiliară se constituie şi sunt perfecte prin înscrierea şi evidenţierea distinctă a acestora în conturi speciale deschise în numele constituitorului ipotecii mobiliare în sistemul depozitarului central, potrivit regulilor depozitarului central. Ipotecile îndeplinesc condiţia de publicitate pentru opozabilitate şi stabilirea rangului de prioritate a ipotecilor din momentul înregistrării acestora la depozitarul central.

Rangul ipotecilor mobiliare se stabileşte în funcţie de ordinea înscrierii ipotecilor mobiliare.

În cazul executării silite a ipotecii mobiliare, creditorul, cu exerciţiul executorului judecătoresc, va vinde valorile mobiliare ipotecate în favoarea sa, printr-un intermediar, pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, prin metoda «vânzare specială la ordin», cu respectarea reglementărilor aplicabile.

În cazul executării silite în baza Codului de procedură civilă, executorul va proceda la valorificarea valorilor mobiliare ce fac obiectul popririi/sechestrului, printr-un intermediar, pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, prin metoda «vânzare specială la ordin», cu respectarea reglementărilor aplicabile.

În situaţia în care creanţa nu va putea fi stinsă prin vânzarea valorilor mobiliare ce fac obiectul popririi/sechestrului sau al unei ipoteci mobiliare, creditorul poate lua în proprietate, în contul creanţei, valorile mobiliare oferite spre vânzare, depozitarul central urmând a opera transferul în contul creditorului.

Contractul de ipotecă mobiliară trebuie să prevadă o modalitate de evaluare a valorilor mobiliare obiect al ipotecii mobiliare în cazul executării ipotecii mobiliare prin însuşirea de către creditor a valorilor mobiliare respective în contul creanţei.

Constituitorul ipotecii poate înstrăina valorile mobiliare ipotecate numai sub condiţia notificării în prealabil a depozitarului central asupra intenţiei de înstrăinare a valorilor mobiliare respective. Creditorul obligaţiei garantate poate solicita suplimentarea şi/sau modificarea valorilor mobiliare şi/sau a fondurilor băneşti respective, în conformitate cu prevederile contractului de ipotecă şi cu prevederile legale aplicabile.

● Valorile mobiliare transmisibile prin înscriere în cont, care fac obiectul contractului de garanţie financiară cu transfer de proprietate, vor fi puse la dispoziţia beneficiarului garanţiei, care va obţine proprietatea asupra acestora.

Executarea silită a ipotecilor mobiliare, a garanţiilor financiare sau, după caz, executarea silită iniţiată ca urmare a instituirii procedurii popririi/sechestrului asupra valorilor mobiliare. La data comunicării de către executorul judecătoresc a iniţierii procedurilor de executare silită asupra valorilor mobiliare, depozitarul central sau, după caz, participantul relevant la sistemul depozitarului central blochează valorile mobiliare în cauză în conturile în care sunt înregistrate. În cazul popririi/sechestrului, depozitarul central sau, după caz, participantul relevant la sistemul depozitarului central blochează o cantitate de valori mobiliare stabilite de către executorul judecătoresc.

*

Codul civil despre ipotecă

Potrivit art. 2343 şi următoarele din Codul civil în vigoare, ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii. Ipoteca este, prin natura ei, accesorie şi indivizibilă. Ea subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile.

Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece. Creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, ipoteca este opozabilă terţilor numai din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate. Contractele asimilate, care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligaţii, oricare ar fi numărul, natura sau denumirea lor, nu sunt opozabile terţilor care au dobândit drepturi cu privire la acel bun decât dacă sunt înscrise în registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci.

Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezervă a proprietăţii, pactele de răscumpărare ori cesiunile de creanţă încheiate în scop de garanţie.

Instituţia ipotecii nu se aplică cesiunii drepturilor succesorale şi nici cesiunii drepturilor de proprietate intelectuală.

Ca întindere, ipoteca garantează cu acelaşi rang capitalul, dobânzile, comisioanele, penalităţile şi cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului.

În ce priveşte cesiunea ipotecii, Codul civil prevede că dreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanţa pe care o garantează numai atunci când suma pentru care este constituită ipoteca este determinată în actul constitutiv.

Conţinutul contractului de ipotecă. Pentru ca ipoteca convenţională să fie valabilă, trebuie ca suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă. Cel care a constituit ipoteca este liber să folosească, să administreze şi să dispună de bunul grevat, însă cu îndatorirea de a nu vătăma drepturile creditorului ipotecar.

Creditorul poate cere, în limita creanţei sale ipotecare, daune-interese pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea ori diminuarea valorii bunului grevat, chiar şi atunci când creanţa sa nu este lichidă ori exigibilă. Daunele-interese plătite astfel creditorului se impută asupra creanţei ipotecare.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu