10 Decembrie, 2016

Despre terţul poprit şi executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor

Plecând de la o recentă decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privitoare la interpretarea unor reglementări din Codul de procedură civilă din 1993, am considerat ca fiind de interes o succintă punere în temă asupra acestui subiect.

ÎCCJ a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la dispoziţia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanţa de executare cu validarea popririi. Prin Decizia nr. 7/2013, publicată în Monitorul oficial nr. 263/10.05.2013, a fost dată o soluţie de uniformizare a practicii, în sprijinul instanţelor care judecă cauze sub imperiul Codului de procedură civilă din 1993, cu modificările şi interpretările ulterioare.

Decizia ÎCCJ nr. 4/2013
a fost pronunţată în 15 aprilie.

Dincolo de această decizie, punctăm câteva repere de ordin practic privind terţul poprit, potrivit reglementărilor în prezent în vigoare.

Potrivit Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat în Monitorul oficial nr. 545/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

a1
Sursa foto: Lege5 Online

Prin articolele 780 şi următoarele, Codul de procedură civilă stabileşte:

• înfiinţarea popririi, la cererea creditorului, de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit;

• înfiinţarea fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane, împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar;

• efectul înfiinţării popririi: din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite;

• obligaţiile terţului poprit, scadente în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora;

• eliberarea şi distribuirea sumei consemnate,

• validarea popririi: dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi;

• efectele validării popririi;

• desfiinţarea popririi: dacă după înfiinţarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înfiinţat aceasta a încetat să mai existe, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiinţarea popririi printr-o adresă către terţul poprit. Atunci când poprirea a fost validată, desfiinţarea acesteia se va face de instanţa de executare prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.

Codul de procedură fiscală
, aprobat prin Ordonanţa nr. 92/2003 republicată (r3) în Monitorul oficial nr. 513/2007, cu modificările şi completările ulterioare, tratează – în articolele 149 şi următoarele – despre executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor, cu precizarea că sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Situaţia clasică este aceea în care debitorul nu îşi poate îndeplini obligaţiile faţă de stat, din lipsa de lichidităţi fiind cauzată de debitorii săi care nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, motiv pentru care organul fiscal poate înfiinţa poprirea.

Reţinem din dispoziţiile articolelor citate din C.proc. fiscală:

• Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

• Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

• Poprirea nu este supusă validării.

• Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.

• Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.

• După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat: să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare; să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.

• Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare. În acest caz, odată cu transmiterea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului, se transmite băncii la care se află deschis contul debitorului adresa de înfiinţare a popririi. Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.

• În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinţare a popririi. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:

a) sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursă, dacă, potrivit declaraţiei pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deţine alte disponibilităţi băneşti;

b) sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;

c) sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;

d) sumelor necesare plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.

• Pe perioada popririi asigurătorii, băncile acceptă plăţi din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor de mai sus, precum şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înfiinţat poprirea.

• Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit Codului de procedură fiscală.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu