2 Decembrie, 2016

Despre reducerea arieriatelor şi modificările la Codul fiscal

În Monitorul Oficial nr. 68 din 31.01.2013 a fost publicată  Ordonanţa de urgenţă nr. 3 din 30 ianuarie 2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, alte măsuri financiare, precum şi modificarea unor acte normative.

Actul normativ se adresează în principal autorităților publice locale și instituie măsuri drastice de reducere a arieratelor.

În termen de 2 luni de zile, până în data de 31 martie 2013, autoritățile publice locale au obligația să diminueze cu 85% arieratele existente în sold la data de 31 ianuarie 2013.

În cazul nerespectării acestei obligații, Direcțiile generale ale finanțelor publice sistează alimentarea cu sumele defalcate din impozitul pe venit, alocate către unitățile administrativ teritoriale și suspendă, de asemeni, alimentarea cu sume din bugetul de stat destinate acoperirii unor sume din bugetul local.

Tot ca măsură sancționatorie pentru nerespectarea obligației de reducere a arieratelor, se stabilește faptul că trezoreriile statului nu vor opera plăți din conturile instituțiilor publice locale, cu excepția plăților de salarii și cheltuielii cu hrană din instituțiile de sănătate.

Unitățile administrativ – teritoriale pot solicita Ministerului Finanțelor, alocarea de împrumuturi până în data de 29 martie 2013.

Suma maximă prevăzută pentru întreagă țară este de 800.000.000 lei. Durata unui împrumut poate avea termenul de maxim 5 ani, cu o rată a dobânzii egală cu dobândă de politică monetară a BNR.

Sunt câteva elemente care nu au fost tratate corespunzător într-un material anterior prin care am prezentat modificările aduse Codului fiscal prin OG nr. 8/2013.

Sunt câteva aspecte ce trebuie corectate, având în vedere consolidarea întregului act normativ, astfel:

* cu privire la microîntreprinderi:

Societățile plătitoare de impozit pe profit în anul 2013, ce vor fi încadrate la impozit pe venitul microîntreprinderii, ca urmare a realizării în anul 2012 a unei cifre de afaceri mai mică de 65.000 euro, depun declarația 101 pentru impozitul pe profit aferent lunii ianuarie 2013 până pe data de 25 martie 2013; tot până la această dată se va depune și declarația de mențiuni 10 pentru modificarea vectorului fiscal.

* cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților:

La o primă lecturare a actului normativ, rezultă că, începând cu 01 februarie 2013, nu se mai datorează impozit pe venitul realizat de nerezidenți în România din servicii de consultanță și management, prin abrogarea art. 115 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, conform pct. 41 din ordonanță.

Observăm însă că serviciile de management și de consultanță se regăsesc impozitate conform art. 115 lit. k) din Codul fiscal.

Practic, observăm extinderea impozitării la toate serviciile efectuate de un nerezident în favoarea unui rezident, indiferent de locul prestării, cu excepția transportului internațional – “k) venituri din servicii prestate în România și în afara României, exclusiv transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport;”.

Pentru serviciile de tipul celor de mai sus, dacă există convenție de evitare a dublei impuneri, dar nerezidentul nu prezintă certificatul de rezidență fiscală, atunci rezidentul român care efectuează plata reține în mod corespunzător un impozit de 16%.

Dacă se prezintă certificat de rezidență fiscală, impozitarea se realizează în cel mai favorabil mod între convenția de evitare a dublei impuneri (dacă există) și Codul fiscal.

Marea noutate adusă de OG nr. 8/2013 este corelarea regimului fiscal aplicat de rezident veniturilor plătite către nerezident (în speță, al cotei de impozitare) de existența unei convenții de evitarea a dublei impuneri încheiată cu statul în care se efectuează plata către nerezident, conform art. 116 al.(2) lit.c^1 din Codul fiscal : „c1) 50% pentru veniturile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. a)-g), k) și l), dacă veniturile sunt plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informații;”.

 Spre exemplu, în cazul plății contravalorii unor servicii facturate către un rezident în România de un rezident fiscal în Insulele Virgine, rezidentul român le va impozita cu 16%, dacă efectuează plata într-un cont bancar deschis la o bancă dintr-un stat cu care România poate realiza schimbul de informații, spre exemplu Olanda,  respectiv cu 50%   dacă efectuează plata într-un cont bancar deschis la o bancă dintr-un stat cu care România nu poate realiza schimbul de informații, spre exemplu Cayman.

Tot în acest context, se completează și se reformuleaza prevederile art.11 Cod fiscal, în bază căruia autoritățile fiscale pot reîncadra conținutul economic al unei tranzacții, în sensul că se limitează posibilitatea aplicării regimului fiscal rezultat din Convențiile de evitare a dublei impuneri în situațiile în care tranzacțiile nu au substanță economică și scopul vădit al acestora constă doar în obținerea unui avantaj fiscal.

Despre autor  ⁄ Adrian Benţa

Adrian Benta este membru al Camerei Consultanților Fiscali (2007), auditor financiar stagiar, membru CAFR (2010). Are o experienţă de peste 13 ani în conducerea contabilităţii şi fiscalitatea societăţii comerciale şi conduce un cabinet propriu de consultanţă fiscală. Contact: adrian@bentaconsult.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu