4 Decembrie, 2016

Despre cursul de schimb la creditele în franci elveţieni

Într-o recentă hotărâre irevocabilă dată de Tribunalul Galaţi s-a dispus transformarea în lei a creditului în franci elveţieni, la cursul de schimb de la data acordării creditului, la care se adaugă o majorare de 10%, plus alte facilităţi pentru reclamant.

Hotărârea a stârnit, cum era de aşteptat, şi reacţii în presa autohtonă, aducând, totodată, în actualitate o soluţie pronunţată recent de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pe această temă.

În legătură cu soluţia Tribunalului Galaţi, banca va cere să se “reanalizeze hotărârea în cadrul unui nou dosar”, după cum anunţă Hotnews, citând surse din partea băncii interesate. Până vom afla cum va fi tranşată problema, reamintim o hotărâre pronunţată de CJUE, ca răspuns la întrebările preliminare primite de la instanţa naţională din Ungaria, care avea de soluţionat dosarul. Alături de metoda de alegere a cursului de schimb, în discuţie sunt puse şi posibilităţile de a se elimina eventuale clauze abuzive din contractele de credit.

Hotărârea în cauza C-26/13 Árpád Kásler şi Hajnalka Káslerné Rábai/OTP Jelzálogbank Zrt

Consumatorii care încheie un contract de împrumut în valută trebuie să poată evalua consecinţele economice ale aplicării la rambursarea împrumutului a unui curs de schimb (cursul de schimb la vânzarea valutei) diferit de cel aplicabil la calcularea sumei împrumutului cu ocazia deblocării acesteia (cursul de schimb la cumpărarea valutei).

Instanţa naţională poate înlocui o clauză abuzivă cu o dispoziţie de drept intern pentru a restabili un echilibru între părţile contractante şi a menţine validitatea contractului.

Directiva 93/13/CEE prevede că clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu creează obligaţii pentru consumator. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte clauzele care definesc obiectul principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, directiva permite statelor membre să prevadă în legislaţia naţională de transpunere că aceste clauze sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care sunt exprimate în mod clar şi inteligibil. Legislaţia maghiară prin care se transpune această directivă prevede o asemenea excepţie.

În speţă, în 2008, domnul Kásler şi doamna Káslerné Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar în valută. Banca a acordat împrumutaţilor un împrumut în sumă de 14.400.000 de forinţi maghiari (HUF) (aproximativ 46.867 de euro).

Contractul prevedea că determinarea valorii în franci elveţieni a împrumutului trebuia să se realizeze la cursul de schimb la cumpărare al acestei valute aplicat de bancă, în vigoare la data deblocării fondurilor. În temeiul acestei clauze, suma împrumutului a fost stabilită la 94.240,84 CHF. Cu toate acestea, potrivit prevederilor contractuale, valoarea în forinţi maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate trebuia să fie stabilită pe baza cursului de schimb la vânzare al francului elveţian aplicat de bancă în ziua anterioară scadenţei.

Soţii Kásler au contestat la instanţele maghiare clauza care permite băncii să calculeze ratele lunare scadente pe baza cursului de schimb la vânzare al francului elveţian. Aceștia invocă natura abuzivă a clauzei respective întrucât aceasta prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel utilizat cu ocazia acordării împrumutului.

Kúria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu litigiul în recurs, a solicitat CJUE să stabilească dacă clauza privind cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/preţ al serviciului prestat. De asemenea, această instanţă a dorit să afle dacă se poate considera că respectiva clauză este redactată în mod clar şi inteligibil, astfel încât să poată fi exceptată de la examinarea caracterului său abuziv în temeiul directivei. În sfârşit, instanţa maghiară a solicitat să se stabilească dacă, în ipoteza în care contractul nu poate continua să existe după înlăturarea unei clauze abuzive, instanţa naţională îl poate modifica sau completa.

Curtea a amintit, în primul rând, că interdicţia privind examinarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie interpretată în mod strict şi nu poate fi aplicată decât clauzelor care stabilesc prestaţiile esenţiale ale contractului. Revine Curţii Supreme din Ungaria sarcina să aprecieze dacă clauza contestată constituie un element esenţial al contractului încheiat de soţii Kásler.

Pe de altă parte, Curtea a arătat că examinarea caracterului abuziv al clauzei în discuţie nu poate fi exclusă pentru motivul că respectiva clauză s-ar referi la caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte. Astfel, clauza amintită se limitează să stabilească, în vederea calculării ratelor, cursul de schimb între forintul maghiar şi francul elveţian, fără însă a prevedea prestarea unui serviciu de schimb de către împrumutător. Or, în lipsa unui asemenea serviciu, sarcina financiară care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la cumpărare şi cursul de schimb la vânzare, care trebuie să fie suportată de împrumutat, nu poate fi considerată ca fiind o remuneraţie datorată în schimbul unui serviciu.

În al doilea rând, Curtea precizează că o clauză care defineşte obiectul principal al contractului nu este exceptată de la examinarea caracterului său abuziv decât dacă a fost redactată în mod clar şi inteligibil. În această privinţă, Curtea subliniază că cerinţa respectivă nu se limitează la o claritate şi la o inteligibilitate formale şi pur gramaticale. Dimpotrivă, contractul de împrumut trebuie să indice în mod transparent motivul şi particularităţile mecanismului de schimb al monedei străine. Astfel, revine Curţii Supreme din Ungaria sarcina de a stabili dacă un consumator normal informat şi suficient de atent putea, pe baza publicităţii şi a informaţiilor furnizate de împrumutător în cadrul negocierii contractului de împrumut, nu numai să cunoască existenţa unei diferenţe între cursul de schimb la cumpărare şi cursul de schimb la vânzare ale unei monede străine, ci şi să evalueze efectele aplicării acestui din urmă curs cu privire la calcularea ratelor şi la costul total al împrumutului său.

În ultimul rând, Curtea a arătat că, în ipoteza în care eliminarea unei clauze abuzive ar face ca, precum în speţă, contractul să nu poate fi executat, directiva nu se opune ca instanţa naţională să înlocuiască clauza contestată cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv. Astfel, un asemenea demers permite atingerea obiectivului urmărit de directivă, care constă în special în restabilirea unui echilibru între părţi, prin menţinerea, în același timp, în măsura posibilului, a validităţii contractului în ansamblul său.

În cazul în care o asemenea înlocuire nu ar fi permisă, iar instanţa ar fi obligată să anuleze contractul, caracterul descurajator al sancţiunii nulităţii, precum şi obiectivul privind protecţia consumatorilor ar risca să fie compromise. În speţă, o asemenea anulare ar avea ca efect scadenţa imediată a integralităţii sumei restante datorate. Or, aceasta poate să depăşească capacităţile financiare ale consumatorului şi, din această cauză, să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe împrumutător, care, având în vedere această consecinţă, ar putea să nu fie motivat să evite inserarea unor astfel de clauze în contractele sale.

Două observaţii

Aceasta fiind soluţia pronunţată, în 30 aprilie 2014, să reamintim, totodată, că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional, dar instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Colateral, respectiv despre un posibil caracter abuziv al clauzelor contractuale, vă invităm să revedeţi un recent material despre protecţia consumatorilor în cazul garanţiilor imobiliare asupra locuinţei familiale.

Reglementări legale:

- Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (publicată în Jurnalul Oficial seria L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

- Legea nr. 193/2000, republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Legea transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE. Potrivit art. 6 din lege, clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Legea conţine o Anexă în care sunt redate, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive;

- Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/2010, privind contractele de credit pentru consumatori. Ordonanţa de urgenţă transpune prevederile din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 133 din 22 mai 2008, cu excepţia art. 19, 20, 35-44, art. 71 alin. (3)-(5), art. 79, 86-89 şi 95.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

caudosinst

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol: Free Images

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu