9 Decembrie, 2016

Despre copiile sau imitaţiile de produse protejate prin drepturi de proprietate intelectuală

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a precizat condiţiile privind reţinerea de către autorităţile vamale din statele membre a unor mărfuri – imitaţii sau copii ale unor produse protejate în Uniune prin drepturi de proprietate intelectuală – care provin din state terţe.

În cazul în care aceste mărfuri se află în antrepozit vamal sau în tranzit în Uniune, pot fi calificate drept “mărfuri contrafăcute” sau “mărfuri piratate” atunci când se dovedeşte că sunt destinate punerii în vânzare în Uniune.

Cele două cauze privesc interpretarea reglementării Uniunii referitoare la comportamentul pe care trebuie să îl adopte autorităţile vamale atunci când se confruntă cu eventuale încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul unor mărfuri care provin din state terţe, aflate în tranzit extern şi în antrepozit vamal pe teritoriul Uniunii. Aceste regimuri suspensive permit ca mărfurile necomunitare să nu fie supuse taxelor de import sau altor taxe şi nici măsurilor de politică comercială.

Aparate de ras: situaţia de fapt în cauza C-446/09

În 2002, autorităţile vamale belgiene au inspectat un transport (cu destinaţie neprecizată), aflat în antrepozit în portul Anvers (Belgia), de aparate de ras electrice provenite din Shanghai (China) şi care semănau cu anumite modele de aparate de ras create de societatea Philips. Aceste modele sunt protejate prin înregistrări care conferă firmei Philips un drept exclusiv de proprietate intelectuală în mai multe state, inclusiv în Belgia. Suspectând că era vorba despre „mărfuri piratate”, autorităţile vamale au procedat la reţinerea acestora.

Philips a formulat, în faţa Tribunalului de Primă Instanţă din Anvers, o acţiune împotriva societăţilor Lucheng, Far East Sourcing şi Röhlig, implicate în fabricarea, comercializarea şi transportul acestor aparate de ras. Philips a solicitat în special constatarea faptului că întreprinderile menţionate au adus atingere dreptului exclusiv pe care îl deţine cu privire la aceste modele. Între altele, Philips a solicitat plata unor daune-interese şi distrugerea mărfurilor reţinute.

Telefoane mobile: situaţia de fapt în cauza C-495/09

În cursul lunii iulie 2008, autorităţile vamale din Marea Britanie (HM Revenue & Customs, denumite în continuare „HMRC”) au inspectat la aeroportul London Heathrow (Marea Britanie) un lot de mărfuri – telefoane mobile şi accesorii – provenite din Hong Kong (China) şi având destinaţia Columbia. Aceste mărfuri purtau un semn identic cu marca Nokia. Întrucât au bănuit că se aflau în prezența unor produse de imitaţie, HMRC au trimis mostre societăţii Nokia, care a confirmat că era vorba, într-adevăr, despre o imitaţie şi a solicitat reţinerea acestui transport.

Această cerere a fost refuzată de HMRC pentru motivul că mărfurile aflate în tranzit dintr-un stat terţ către un alt stat terţ nu pot fi asimilate cu „mărfurile contrafăcute” în sensul dreptului Uniunii şi, prin urmare, nu pot fi reţinute. Nokia a contestat această respingere a reţinerii mărfurilor în faţa instanţelor din Marea Britanie.

Prin întrebările preliminare formulate, Tribunalul de Primă Instanţă din Anvers şi Curtea de Apel (England & Wales), Civil Division, au solicitat Curţii de Justiţie să stabilească dacă mărfurile provenite dintr-un stat terţ, aflate în tranzit sau stocate într-un antrepozit vamal pe teritoriul Uniunii, pot fi calificate „mărfuri contrafăcute” sau „mărfuri piratate”, în sensul dreptului Uniunii, pentru simplul motiv că sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, fără să fie comercializate pe acest teritoriu.

În hotărârea pronunţată la data de 1 decembrie 2011, Curtea a analizat în primul rând condiţiile privind reţinerea provizorie a mărfurilor plasate sub un regim suspensiv. Curtea aminteşte că mărfurile provenite din state terţe plasate sub un regim vamal suspensiv nu pot să aducă atingere, numai pentru motivul plasării respective, drepturilor de proprietate intelectuală aplicabile în Uniune. În schimb, poate exista o încălcare a drepturilor menţionate atunci când, în cursul plasării sub un regim suspensiv pe teritoriul vamal al Uniunii sau chiar înainte de a ajunge pe acest teritoriu, mărfurile provenite din state terţe fac obiectul unui act comercial îndreptat spre consumatorii din Uniune, cum ar fi vânzarea, oferirea spre vânzare sau publicitatea.

Pe lângă existenţa unui asemenea act comercial, există şi alte circumstanţe care pot determina reţinerea provizorie de către autoritățile vamale din statele membre. Astfel, autoritatea vamală care a constatat prezenţa în antrepozit sau în tranzit a unor mărfuri care imită sau copiază un produs protejat în Uniune printr-un drept de proprietate intelectuală poate interveni în mod legal atunci când dispune de indicii potrivit cărora unul sau mai mulţi dintre operatorii implicaţi în fabricarea, expedierea sau distribuirea mărfurilor, cu toate că nu au început încă să direcţioneze mărfurile respective spre consumatorii din Uniune, sunt pe punctul de a face acest lucru sau disimulează intenţiile lor comerciale.

Pot constitui astfel de indicii în special faptul că destinaţia mărfurilor nu este declarată atunci când regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declaraţie, lipsa informaţiilor precise sau fiabile cu privire la identitatea sau la adresa producătorului ori a expeditorului mărfurilor, lipsa cooperării cu autorităţile vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondenţe privind mărfurile în cauză care sugerează că este posibil să se producă o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune. O asemenea suspiciune trebuie să rezulte, în toate cazurile, din împrejurările specifice ale fiecărei speţe.

În al doilea rând, Curtea precizează elementele de care trebuie să dispună autorităţile competente pentru a verifica dacă mărfurile deja reţinute aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală aplicabile în Uniune. Astfel, Curtea consideră că mărfurile în privinţa cărora nu s-a dovedit, după examinarea pe fond, că ar fi destinate punerii în vânzare în Uniune nu pot fi calificate drept „mărfuri contrafăcute” şi „mărfuri piratate”.

Anumite elemente permit dovedirea faptului că a fost adusă o asemenea atingere, şi anume, în special, existenţa unei vânzări a mărfurilor unui client din Uniune, existenţa unei oferte de vânzare ori a unei publicităţi adresate consumatorilor din Uniune sau existenţa unor documente ori a unei corespondenţe privind mărfurile în cauză care să demonstreze că este avută în vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniune.

În sfârşit, precizează Curtea, în lipsa unei dovezi în sensul că s-a adus atingere unui drept de proprietate intelectuală, mărfurile plasate sub un regim suspensiv în Uniune pot să fie reţinute, dacă este cazul, în alte situaţii reglementate de Codul vamal al Uniunii, cum ar fi situaţia în care mărfurile în cauză prezintă un risc pentru sănătate şi siguranţă.

Răspunsul CJUE la întrebările preliminare a făcut obiectul Hotărârii în cauzele conexate C-446/09 Koninklijke Philips Electronics NV/Lucheng Meijing Industrial Company Ltd, Far East Sourcing Ltd, Röhlig Hong Kong Ltd, Röhlig Belgium NV și C-495/09 Nokia Corporation/Her Majesty’s Commissioners of Revenue and Customs şi International Trademark Association.

Foto: Sxc.hu

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu