3 Decembrie, 2016

Desemnarea şi revocarea administratorilor în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată – informaţii utile

Spre deosebire de adunarea generală – un organ fără rezonanţă în raporturile cu terţii, o entitate oarecum abstractă, care se manifestă în general în cercul închis al societăţii, în relaţiile interne –, administratorii unei societăţi comerciale  sunt cei care duc la îndeplinire voinţa socială a oricărei societăţi comerciale exprimată de adunarea generală.

Aşadar, administratorii sunt cei care realizează administrarea societăţii.

Prin administrarea societăţii trebuie înţeleasă conducerea activităţii acesteia potrivit legii şi actului constitutiv, pentru obţinerea rezultatelor urmărite.

Societatea comercială, indiferent de forma sa, este administrată de unul sau mai mulţi administratori, care realizează o funcţie executivă. Cu privire la administrarea societăţilor comerciale, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 (LSC) cuprinde dispoziţii diferite, în funcţie de forma juridică a societăţii.

În articolul de faţă prezentăm modul în care sunt desemnaţi, respectiv revocaţi administratorii unei societăţi cu răspundere limitată (SRL).

Ce prevede legiuitorul referitor la administratorii unei societăţi cu răspundere limitată?

Potrivit art. 197 alin. 1 din LSC, societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

Cum sunt desemnaţi administratorii în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată?

Desemnarea administratorilor are loc, în mod normal, aşa cum arată art. 7  din LSC, prin actul constitutiv. Ulterior, în cursul funcţionarii entităţii colective, numirea se realizează de către adunarea generală.

Potrivit art. 7 lit. e din LSC, actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată trebuie să prevadă asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat.

Datele de identificare prevăzute la art. 7 lit.  e din LSC includ:

a) pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia;

b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile.

În ceea ce priveşte desemnarea administratorilor de către adunarea generală, trebuie făcute câteva remarci în legătură cu condiţiile cerute pentru luarea unei astfel de decizii.

Astfel, potrivit art. 197 alin. 3 din LSC, prevederile art. 77 alin. 1 din LSC aplicabile societăţii în nume colectiv sunt aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată.

În conformitate cu art. 77 alin. 1 din LSC, asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Considerăm şi noi, ca alţi autori*, că desemnarea administratorilor, ca stabilirea puterilor, durata însărcinării şi remuneraţia administratorilor, trebuie să se decidă de adunarea asociaţilor cu respectarea dublei majorităţi prevăzute de art. 192 alin. 1 din LSC (în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel), şi anume majoritatea în numărul asociaţilor şi în numărul părţilor sociale, ci nu singura majoritate a capitalului social astfel cum prevede art. 77 alin. 1 din LSC.

Soluţia mai sus expusă se fundamentează pe faptul că, în cazul societăţii cu răspundere limitată, legiuitorul a prevăzut condiţii diferite pentru luarea deciziilor, consacrând în art. 192 alin. 1 din LSC dubla majoritate. Atât timp cât legiuitorul nu instituie o derogare de la regula înscrisă în art. 192 alin. 1 din LSC, nu se poate înlătura aplicarea dublei majorităţi pe baza dispoziţiilor de trimitere prevăzute în art. 197 alin. 3 din LSC.

Reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la Registrul Comerţului semnăturile lor în termen de 15 zile de la data înmatriculării, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării societăţii – în termen de 15 zile de la alegere.

Cum sunt revocaţi administratorii în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată?

În ceea ce priveşte revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor asociaţilor, dacă administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv, sau cu votul majorităţii absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale (în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel), dacă administratorii au fost desemnaţi de către adunarea asociaţilor.

Practic, în cazul revocării administratorului numit prin actul constitutiv intervine o modificare a actului constitutiv prin înlocuirea unui administrator, fapt ce determină adoptarea unei hotărâri cu unanimitate de voturi.

Revocarea administratorilor trebuie să fie determinată de o justă cauză şi să nu fie intempestivă. În caz contrar, administratorul revocat are dreptul la daune-interese (despăgubiri) pentru o astfel de revocare.

Chiar şi nemotivată, decizia de revocare nu poate fi contestată dacă a fost luată statutar. Astfel, potrivit art. 196 coroborat cu art. 132 alin. 4 din LSC, administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. Tribunalul nu are decât să statueze asupra alocării eventualelor daune-interese administratorului revocat, bineînţeles doar în cazul unei revocări fără justă cauză şi intempestivă.

Administratorul va fi revocat şi va răspunde pentru daune atunci când încalcă interdicţia prevăzută în art. 197 alin. 2 din LSC. Astfel, pentru protejarea intereselor societăţii, legea interzice administratorilor să exercite, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, precum şi să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice.

Condiţia autorizării asociaţilor poate fi considerată îndeplinită dacă la momentul numirii în funcţie asociaţii aveau cunoştinţă de mandatul administratorului sau de comerţul pe care acesta îl exercită, rămânând, desigur, ca într-un eventual litigiu administratorul interesat să probeze că a încunoştinţat pe asociaţi şi aceştia şi-au dat acordul. Adunarea va da autorizarea cu votul prevăzut de art. 192 alin. 1 din LSC, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel.

Poate instanţa de judecată să se substituie voinţei adunării generale a asociaţilor în ceea ce priveşte desemnarea şi revocarea administratorilor în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată?

Nu. Întrucât într-o societate cu răspundere limitată desemnarea şi revocarea administratorilor reprezintă o prerogativă exclusivă a adunării generale, hotărârea judecătorească dată cu depăşirea competenţei instanţei în această materie – prin substituirea sa voinţei adunării generale a asociaţilor – este nulă de drept, neproducând nici un fel de efect juridic.

* Notă: St. D. Cărpenaru – „Drept comercial român“, Ed. All, Bucureşti, 1995–1996, p. 321 şi Monna-Lisa Belu Magdo – „Drept comercial“, Ed. HG, Bucureşti, 2003, p. 272.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.roLege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele OnlineDesktop şi Mobile.

Foto:
Free Images

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu