8 Decembrie, 2016

Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului (I)

Având în vedere numărul în creştere al operatorilor economici care se văd nevoiţi să ceară intrarea în procedura insolvenţei pe fondul crizei economice din ţara noastră din ultimii ani (existentă şi la nivel european şi nu numai), în  materialul acesta ne-am propus să analizăm intrarea în această procedură a insolvenţei, urmare chiar a cererii debitorului.

Materialul este structurat în două părţi. Astfel, în această primă parte prezentăm situaţia în care debitorul este obligat să ceară intrarea sa în procedura insolvenţei, precum şi situaţia în care debitorul are doar facultatea formulării către instanţa de judecată a unei astfel de cereri. În partea a doua a materialului facem o prezentare detaliată a actelor care trebuie să însoţească cererea debitorului.

Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 [1], debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Dacă la data expirării termenului prevăzut la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitorul este angrenat, cu bună-credinţă, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligaţia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, în termen de cinci zile de la eşuarea negocierilor (art. 27 alin. 11 din Legea nr. 85/2006).

Dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv debitorul ajunge în stare de insolvenţă, dar există indicii serioase că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar, debitorul, de bună-credinţă, trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii în condiţiile şi termenul prevăzute la art. 27 alin. 11 din Legea nr. 85/2006. În caz contrar, debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

De asemenea, va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă (art. 27 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).

Aşadar, în cazul insolvenţei obişnuite (prezumate) prevăzute la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitorul este obligat să introducă, în termenul maxim de 30 de zile de la data când se află în stare de insolvenţă, cererea introductivă. În caz contrar, când debitorul nu introduce cererea respectivă în termenul fixat de lege sau introduce o astfel de cerere tardiv, acesta va putea fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea de bancrută simplă – prevăzută actualmente la art. 240  alin. 1 din noul Cod Penal (NCP). În cazul în care, deşi debitorul are datorii certe şi lichide către creditorii săi, dar care nu sunt exigibile, deci care nu au ajuns la scadenţă şi acesta nu introduce cererea potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, neintroducerea unei astfel de cereri nu atrage răspunderea penală pentru infracţiunea de bancrută simplă – prevăzută la art. art. 240  alin. 1  din NCP.

În cazul insolvenţei iminente prevăzute de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,
debitorul are facultatea, ci nu obligaţia de a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.

Reţinem şi diferenţa pe care legea o face între insolvenţa obişnuită şi insolvenţa iminentă. Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;
b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

În cazul debitorului persoană fizică, cererea introductivă va fi semnată de debitorul persoană fizică.

Potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Introducerea prematură de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică pentru prejudiciile pricinuite (art. 27 alin. 4 din Legea nr. 85/2006).

Aşadar, în alin. 4 al art. 27 din Legea nr. 85/2006 legiuitorul a reglementat sancţiunea introducerii premature şi cu rea-credinţă de către debitor a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Reaua-credinţă constă în aceea că debitorul, deşi avea în mod evident fonduri băneşti disponibile suficiente pentru acoperirea creanţelor exigibile către creditori, a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, indiferent că solicitarea se fundamentează pe o insolvenţă prezumată (obişnuită) sau pe una iminentă. Reţinem că reaua-credinţă debitorului într-un astfel de context trebuie dovedită de către creditorul care se opune la deschiderea procedurii insolvenţei.

Introducerea prematură de către debitor a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ar putea fi făcută pentru ca acesta (debitorul) să beneficieze de avantejele unei astfel de cereri cum ar fi: evitarea unor dobânzi sau penalităţi foarte oneroase, suspendarea soluţionării unei cauze sau a executării silite etc .

Cererea debitorului se va judeca de urgenţă în termen de cinci zile în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
 
Notă: Partea a doua a articolului poate fi citită AICI.


[1] Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359/2006, pentru ca mai apoi să fie modificată prin următoarele acte normative: OUG nr. 86/2006, OUG nr. 173/2008, OG nr. 1/2010, Legea nr. 25/2010, Legea nr. 169/2010, Legea nr. 76/2012, OUG nr. 44/2012, Legea nr. 187/2012, OUG nr. 4/2013 şi Legea nr. 255/2013. Prin OUG nr. 91/2013 legea respectivă a fost abrogată pentru ca, ulterior, aceasta să fie repusă în vigoare de Decizia Curţii Constituţionale (DCC) nr. 447/2013 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 674/2013).  DCC nr. 447/2013 a suspendat pe o perioadă de 45 de zile prevederile O.U.G. nr. 91/2013 (termen care s-a împlinit la data 16.12.2013, după care  operează prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţie.

––––––(P)––––––

Lege5 Online vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

cautaredosare

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.
comentarii

Despre autor  ⁄ Ileana Constantinescu

Este autoarea unui număr mare de articole apărute în publicaţii de specialitate în diverse domenii ale dreptului. Bogata activitate publicistică a autoarei are la bază practica îndelungată în domeniul dreptului, consultanţa oferită fiind destinată cu preponderenţă societăţilor din mediul privat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu