2 Decembrie, 2016

Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului/creditorilor

Dacă într-un articol anterior am abordat tema referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului, în prezentul material ne-am propus să prezentăm aspecte privind deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului/creditorilor.

Astfel, în cele mai dese cazuri, procedura insolvenţei este declanşată la iniţiativa creditorilor. Creditorii pot fi creditori chirografari, creditori cu creanţe garantate etc. Procedura poate fi declanşată chiar de către un singur creditor care are una sau mai multe creanţe ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

Condiţiile pentru promovarea cererii introductive formulate de către creditor/creditori

Pentru a se putea promova o cerere din partea creditorului/creditorilor pentru declanşarea procedurii insolvenţei trebuie îndeplinite două condiţii:

- titularul cererii să fie creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei şi
- debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă prezumată (obişnuită).

Aşadar, nu orice creditor are posibilitatea de a solicita declanşarea procedurii insolvenţei, ci doar creditorii îndreptăţiţi la aceasta.

Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006*.

De asemenea, este necesar ca debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă prezumată (obişnuită).

Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. Reţinem că  prezumţia respectivă este una relativă, ceea ce înseamnă că poate fi răsturnată cu probe de către debitor.

Astfel, pentru a fi în măsură să solicite declanşarea procedurii insolvenţei, creditorul va trebui să dovedească faptul că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile, de mai mult de 90 de zile (în cazul unei insolvenţe prezumate, obişnuite).

A existat şi opinia** potrivit căreia este “creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei” şi acel creditor care dovedeşte că patrimoniul debitorului se află în stare de insolvenţă iminentă. Ne aflăm într-o asemenea situaţie fie când creditorul are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, însă nu a trecut perioada cerută de lege (mai mult de 90 de zile) şi, pentru a nu asista nepuntincios cum debitorul “prădează” averea, are la îndemână calea cererii pentru deschiderea procedurii, invocând insolvenţa iminentă, fie creditorul are doar o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, însă el poate dovedi că debitorul său nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile cu sumele de bani disponibile atunci.

Literatura juridică*** a definit chiar noţiunile de creanţă certă, creanţă lichidă şi creanţă exigibilă.

Astfel, creanţa este certă atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, acte care emană de la debitor sau doar sunt recunoscute de acesta.

Dovada caracterului cert al creanţei se poate face fie printr-un titlu executoriu (hotărâre judecătorească, bilet la ordin, cec, cambie, titlu executoriu emis de organele fiscale), fie prin înscris sub semnătură privată (contract bancar de credit).
De asemenea, o astfel de dovadă se poate face prin orice înscrisuri necontestate de debitor în privinta existenţei lor sau în privinţa cuantumului acestora, cum ar fi: contracte comerciale, facturi fiscale acceptate de debitor, avize de expediţie, procese verbale de predare-primire a mărfii etc.

Creanţa este lichidă în cazul în care câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui, în baza unor dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

În fine, creanţa este exigibilă atunci când aceasta a ajuns la scadenţă.

Concluzionând, condiţia esenţială impusă de lege pentru a deveni creditor îndreptăţit este aceea ca respectivul creditor să facă dovada caracterului cert, lichid şi exigibil al  creanţei sale, având în acest sens sarcina probei.

În procedura insolvenţei, pentru a determina caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei creditorului, judecătorul-sindic nu va putea încuviinţa administrarea probei cu martori sau cu interogatoriul debitorului.

Pe lângă faptul că creditorul care doreşte declanşarea procedurii insolvenţei trebuie să facă dovada că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 90 de zile, acesta trebuie să facă şi dovada în ceea ce priveşte cuantumul creanţelor sale care trebuie să atingă valoarea-prag stabilită de lege.

În ceea ce priveşte insolvenţa debitorului, aşa cum deja am arătat în rândurile anterioare, este necesar ca debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă prezumată (obişnuită).

Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor.

Întrucât debitorul este prezumat a fi în insolvenţă (prezumţie relativă), creditorul nu trebuie să facă vreo altă dovadă în acest sens.

Dacă creditorul va face dovada prin acte ataşate cererii sale că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile, el nu mai are de făcut o altă probă cu referire la insolvenţa debitorului, ci debitorului îi revine obligaţia de a răsturna prezumţia de insolvenţă în care se află, făcând dovada suficienţei fondurilor băneşti disponibile.

Dacă debitorul efectuează unele plăţi modice, nesemnficative, faţă de creditorul reclamant sau faţă de alţi creditori, o astfel de situaţie nu este în măsură să înlăture prezumţia de insolvenţă decât în cazul în care o astfel de situaţie se coroborează cu alte elemente de natură a conduce la concluzia că debitorul într-adevăr nu se află în stare de insolvenţă.

Conţinutul cererii introductive formulate de către creditori

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul şi temeiul creanţei;

Judecătorul-sindic va face verificări în ceea ce priveşte izvorul creanţei, dar şi dacă este depăşită valoarea-prag prevăzută de lege pentru a declanşa procedura insolvenţei.

În ceea ce priveşte temeiul creanţelor certe, lichide şi exigibile, acesta îl reprezintă actele juridice.

b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

Creditorul va face menţiunea referitoare la garanţii reale doar în cazul în care creanţa este însoţită de astfel de garanţii reale (mobiliare sau imobiliare). Creditorii cu creanţe negarantate (“creanţe chirografare”) nu vor face astfel de menţiuni. În acest mod se urmăreşte protejarea creanţelor garantate în raport de creanţele chirografare, astfel încât creanţele garantate vor fi plătite cu prioritate din preţul bunurilor constituite ca garanţie spre deosebire de creanţele negarantate (“creanţe chirografare”) care nu au prea mari şanse de a fi plătite.

c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.

Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.

Conexarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei

Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar.

Conexarea va putea fi dispusă la solicitarea părţilor, dar şi din oficiu de către instanţa de judecată, dacă părţile nu au cerut-o.
__________

*Notă: Potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 de lei, iar pentru salariaţi, de şase salarii medii brute pe economie/pe salariat.

**Notă: Ioan Adam, Codruţ Nicolae Savu – “Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi explicaţii”, Edit. CH Beck, Bucureşti, 2006, p. 278.

***Notă: Stanciu Cărpenaru, Vasile Nemeş, Mihai Adrian Hotca – “Noua lege a insolvenţei – Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole”, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 126.

––––––––––(P)––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

cau_dos_ins2

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.
comentarii

Despre autor  ⁄ Ileana Constantinescu

Este autoarea unui număr mare de articole apărute în publicaţii de specialitate în diverse domenii ale dreptului. Bogata activitate publicistică a autoarei are la bază practica îndelungată în domeniul dreptului, consultanţa oferită fiind destinată cu preponderenţă societăţilor din mediul privat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu