10 Decembrie, 2016

Deloitte Tax: Garantarea – soluţie împotriva controverselor asupra acceptării declaraţiei vamale

Orice persoană (fizică sau juridică) care introduce mărfuri din afara Uniunii Europene are obligaţia să le prezinte la biroul vamal de intrare în Comunitate şi să îndeplinească formalităţile vamale necesare, respectiv să depună o declaraţie vamală împreună cu documentele însoţitoare ce susţin informaţiile din declaraţie.

„În practică, ne întâlnim cu situaţii în care, înainte de acceptarea declaraţiei vamale, inspectorul vamal solicită modificarea unor informaţii menţionate în declaraţia vamală, sub ameninţarea neacordării liberului de vamă, pentru bunurile ce urmează a fi importate“, atrage atenţia Mihai Petre, Senior Manager Taxe Vamale şi Accize, Deloitte Tax.

Întrucât fiecare oră de întârziere în vamă costă, organul vamal se află automat într-o poziţie  de forţă, prin urmare, în practică, sugestiile de modificare a declaraţiilor vamale emise de către acesta sunt acceptate.

Pot fi cazuri pertinente, când informaţiile din documentele comerciale ce însoţesc marfa (de ex. factura, document de transport) nu coincid cu cele declarate în declaraţia vamală. Este normal ca astfel de erori să fie corectate de către declarant, deoarece elementele din declaraţia vamală trebuie să corespundă cu cele din documentele ce însoţesc marfa.

Există însă cazuri când inspectorul vamal solicită modificarea unor elemente din declaraţia vamală, cu consecinţe majore asupra taxelor vamale sau măsurilor comerciale aplicabile, cum ar fi clasificarea tarifară a mărfurilor.

„Conform legislaţiei comunitare şi a jurisprudenţei, declaraţia vamală este un act de voinţă a celui care declară marfa şi nu o decizie a autorităţii vamale. La momentul acceptării declaraţiei vamale, autoritatea nu se pronunţă cu privire la corectitudinea informaţiilor furnizate de către declarant, deoarece acesta îşi asumă responsabilitatea pentru respectivele informaţii”, continuă Mihai Petre.

De subliniat că acceptarea unei declaraţii vamale nu înseamnă că autorităţile vamale nu pot controla ulterior acurateţea informaţiilor declarate.

Inspectorul vamal nu vă poate impune modificarea unor informaţii cum ar fi codul tarifar, calculul valorii în vamă (fără a ţine cont de posibilitatea de a deduce anumite cheltuieli)”, subliniază Mihai Petre. „Ca un compromis la cele de mai sus, puteţi contracara o eventuală poziţie de forţă din partea inspectorului vamal prin garantarea diferenţei de taxe vamale solicitate, în loc să modificaţi declaraţia vamală la cererea acestuia”. Este mult mai uşoară procedura de recuperare a unei garanţii decât a unei sume plătite, în cazul în care la finalizarea controlului ulterior de către autoritatea vamală se dovedeşte că informaţiile indicate iniţial de declarant au fost corecte.

*

Cu titlu documentar, Legestart vă reaminteşte că, prin Legea nr. 86/2006a fost aprobat actualul Cod vamal al României. Actul normativ a fost publicat în Monitorul oficial nr. 350/2006 şi, ulterior, a fost modificat şi completat prin:

- Ordonanţa de urgenţă nr.33/2009, publicată în Monitorul oficial nr. 226 din acelaşi an;

- Legea nr.291/2009, publicată în M.Of. nr.645/01.10.2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;

- O.U.G. nr.54/2010, publicată în M.Of. nr. 421/23.06.2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (ulterior, modificată prin O.U.G. nr.49/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a altor prevederi financiar-fiscale).

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu