9 Decembrie, 2016

Deloitte Tax: Companiile trebuie să se pregătească din timp pentru implementarea Taxei pe Tranzacţii Financiare

Implementarea Taxei pe Tranzacţii Financiare (TTF) a intrat în linie dreaptă, cel puţin 15 state membre UE fiind aşteptate să depună cereri către Comisia Europeană privind implementarea anticipată până la sfârşitul anului 2012.

Companiile trebuie să monitorizeze atent această evoluţie, întrucât trebuie să înceapă pregătirile privind această taxă cât mai curând posibil.

Comisia Europeană (CE) a adoptat propunerea legislativă pentru introducerea taxei pe tranzacţii financiare (TTF) în UE pe 28 septembrie 2011, obiectivul final fiind aplicarea acestei taxe de către toate cele 27 de state membre.

În cazul în care proiectul urma să fie aprobat, propunerea ar fi intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014. Consiliul European şi Consiliul Miniştrilor Economiei şi Finanţelor (ECOFIN) au recunoscut totuşi că mai multe state membre au dorit să lanseze o cerere pentru Procedura de Cooperare Consolidată (PCC) în scopul adoptării acesteia până la sfârşitul anului 2012.

PCC este o procedură legislativă care se utilizează în cazul în care nu se obţine unanimitatea în rândul statelor membre privind Directiva TTF. Cel puţin 9 state membre ar trebui să depună o cerere către Comisia Europeană privind utilizarea PCC pentru ca această procedură să fie luată în considerare. Odată ce această cerere este depusă, propunerea Comisiei Europene către Consiliul European ar trebui să conţină detalii-cheie privind această taxă.

Conform prevederilor propunerii, taxa este aplicabilă tuturor tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate între instituţii financiare în care cel puţin una dintre părţi este stabilită în Uniunea Europeană.

Schimbul de acţiuni şi obligaţiuni ar fi taxat cu o cotă de 0,1%, iar tranzacţiile cu derivative – cu o cotă de 0,01%.

Locul taxării ar fi statul membru unde instituţia financiară implicată în tranzacţie este stabilită.

România pare să fie în favoarea unei taxe pe tranzacţiile financiare, dar cu anumite condiţii, cum ar fi introducerea acestei taxe la nivelul Uniunii Europene.

„În ciuda faptului că unele state cum ar fi Irlanda, Luxemburg şi Olanda au încă îngrijorări semnificative privind taxa, cererea pentru PCC indică faptul că există o voinţă politică semnificativă în spatele acestei taxe”, subliniază Dan Bădin, Partener Deloitte Tax.

„Deoarece este mai mult decât probabil ca o parte dintre statele membre UE să implementeze TTF, companiile (inclusiv cele din state membre care probabil nu vor implementa TTF) ar trebui să monitorizeze îndeaproape evoluţia şi să acorde o importanţă sporită acestei taxe”.

Odată ce detaliile privind această taxă devin mai clare, companiile trebuie să înţeleagă paşii necesari în vederea obţinerii conformităţii şi ulterior să implementeze aceşti paşi prin definirea produselor care ar putea fi afectate,  revizuirea arhitecturii sistemelor curente şi identificarea nivelului modificărilor necesare.

„Această acţiune presupune un volum semnificativ de muncă, aşa cum s-a putut observa din introducerea TTF în Franţa”, continuă Dan Bădin. „Este crucial pentru companii să înceapă planificarea acestei taxe cel mai curând posibil, pentru a fi pregătite”.

Detaliile TTF – PCC şi data implementării acesteia sunt încă necunoscute, dar se aşteaptă ca legislaţia să fie bazată pe proiectul de reglementare privind TTF publicat în data de 28 septembrie 2011 şi în baza discuţiilor din cadrul Grupului Tehnic de Lucru, care au luat în considerare aspecte ca scopul taxei (tipurile de tranzacţii – instrumente de capitaluri proprii, obligaţiuni, derivative etc.) şi cum se vor impozita aceste tranzacţii (în baza locului de emisiune sau a celui de rezidenţă).

*

Două motive au stat la baza propunerii Comisiei de instituire a unei noi taxe pe tranzacţiile financiare.

În primul rând, pentru ca sectorul financiar să aibă o contribuţie echitabilă într-un moment în care statele membre au fost – şi sunt – sunt obligate la măsuri de consolidare fiscală.

Sectorul financiar a avut un rol în apariţia crizei economice. Guvernele şi cetăţenii europeni în ansamblu suportă în continuare costul vastelor planuri de salvare vizând sectorul financiar, finanţate din taxele plătite de contribuabili.

În plus, sectorul financiar este subimpozitat în comparaţie cu alte sectoare. Prin aplicarea acestei propuneri s-a apreciat că s-ar genera importante venituri fiscale suplimentare, cu care sectorul financiar să contribuie la finanţele publice.

În al doilea rând, un cadru coordonat la nivelul UE ar contribui la consolidarea pieţei unice a UE. În afară de introducerea unei noi cote minime ale taxei, proiectul a avut în vedere armonizarea diverselor taxe pe tranzacţiile financiare, existente în UE.

Aceste măsuri sunt de natură să contribuie la reducerea denaturărilor concurenţei de pe piaţa unică, să descurajeze tranzacţiile riscante, completându-se măsurile de reglementare.

Taxa pe tranzacţiile financiare la nivelul UE a fost văzută ca un mijloc de consolidare a poziţiei UE în ce priveşte susţinerea unor reguli comune pentru introducerea unei astfel de taxe la nivel global, în special prin G20.

Veniturile generate de taxă ar fi împărţite între UE şi statele membre. O parte din acestea ar fi utilizate ca o resursă proprie a UE, ceea ce ar permite reducerea contribuţiilor naţionale. Statele membre pot decide să-şi crească veniturile din taxă impozitând tranzacţiile financiare cu o cotă mai mare.

Taxa pe tranzacţiile financiare vizează 85 % din tranzacţiile financiare care au loc între instituţii financiare.

Taxa nu s-ar aplica cetăţenilor şi societăţilor comerciale.

Ipotecile imobiliare, împrumuturile bancare, contractele de asigurări şi alte activităţi financiare obişnuite desfăşurate de persoane fizice sau întreprinderi mici nu intră în sfera de aplicare a propunerii.

Introdusă de Tratatul de la Amsterdam, procedura de cooperare consolidată permite statelor membre interesate să stabilească între ele o cooperare mai strânsă.

Cooperarea consolidată poate fi solicitată de statele membre ale Uniunii în domeniile prevăzute în tratate, cu excepţia domeniilor care sunt de competenţa exclusivă a Uniunii. Comisia analizează cererea şi poate prezenta o propunere Consiliului în acest sens. În cazul în care Comisia hotărăşte să nu prezinte o propunere, ea va explica motivele sale statelor membre interesate.

În cazul în care Comisia prezintă o propunere, autorizaţia de a recurge la cooperarea consolidată este acordată de Consiliu, după obţinerea aprobării Parlamentului European.

În cazul cooperării consolidate în cadrul politicii externe şi de securitate comune, cererea este trimisă Consiliului şi transmisă apoi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei, în vederea obţinerii avizului acestora. Cererea este transmisă şi Parlamentului European, spre informare.

În toate situaţiile, Parlamentul este informat în mod regulat cu privire la evoluţia formelor de cooperare consolidată.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu