3 Decembrie, 2016

Declaraţia fiscală privind contractele cu elemente de extraneitate

Ordinul preşedintelului ANAF nr. 1400/2012 stabileşte procedura de înregistrare a contractelor/ documentelor încheiate între persoane juridice române, persoane fizice rezidente, precum şi sediile permanente din România aparţinând persoanelor juridice străine şi persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente.

Ordinul, publicat în Monitorul oficial nr. 695/2012, a intrat în vigoare la 10 octombrie a.c., dată de la care este abrogat OPANAF nr. 2.310/2007.

Subiecţi de obligaţii. Dacă actul normativ anterior, abrogat de la 10 octombrie, se referea numai la “persoane juridice române”, OPANAF NR. 1400 extinde obligaţia de declarare şi la persoanele fizice rezidente, precum şi sediile permanente din România aparţinând persoanelor juridice străine.

Aceştia au obligaţia să înregistreze contractele/documentele încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente care execută pe teritoriul României prestări de servicii de natura lucrărilor de construcţii, de montaj, activităţilor de supraveghere, activităţilor de consultanţă, de asistenţă tehnică şi a oricăror altor servicii prestate în România, care generează venituri impozabile.

Înregistrarea “documentelor”. În noua formulare, obligaţia de declaraţie priveşte nu numai “contractele” încheiate cu prestatorii de servicii de natura celor menţionaţi mai sus, ci şi, în caz că nu există contract încheiat în formă scrisă, înregistrarea a altor “documente” care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare.

“Servicii generatoare de venituri impozabile”. Observăm, totodată, că dacă obligaţia de declarare generaliza la modul “orice alte activităţi care pot constitui sediu permanent în România”, OPANAF nr. 1400 se referă explicit la “servicii prestate în România, care generează venituri impozabile”.

Locul de înregistrare este organul fiscal teritorial al beneficiarului, cu două precizări:

- obligaţia privind înregistrarea contractelor sau a documentelor menţionate mai sus, indiferent de durata acestora;

- excepţia potrivit căreia persoanele juridice române care au calitatea de contribuabili mari şi mijlocii au obligaţia înregistrării contractelor/documentelor la organul fiscal competent pentru administrare.

Activităţile desfăşurate în afara teritoriului României de categoriile contractante menţionate NU fac obiectul înregistrării.

Înregistrarea contractelor sau a documentelor se face prin Declaraţia al cărei formular este anexat la Ordin, cu precizarea că aceasta NU trebuie să fie însoţită de documente doveditoare ale datelor înscrise în declaraţie.

Momentul naşterii obligaţiei de declarare. Dacă, potrivit reglementării anterioare, declaraţia trebuia depusă în termen de 30 de zile de la data încheierii contractelor, OPANAF nr. 1400/2012 adaugă aici şi obligaţia, în acelaşi termen, în cazul folosirii de documente înlocuitoare ale contractului în formă scrisă.

Declararea modificărilor contractuale. Din nou prin comparaţie, dacă anterior apariţia de modificări impunea depunerea unei noi declaraţii, prin noul act normativ acestea se declară prin depunerea unei declaraţii rectificative, în acelaşi termen de 30 de zile.

Evidenţa înregistrărilor. Organul fiscal competent organizează evidenţa contractelor/documentelor care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României într-un registru al contractelor/documentelor care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României, încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente, care se conduce informatizat.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu