9 Decembrie, 2016

De ce şi-a modificat BNR un Regulament?

Printr-un recent regulament al BNR a fost abrogat Regulamentul nr. 9/2012 privind procedura aplicată de BNR în  soluţionare a diferendelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată.

Regulamentul nr. 13/2012, publicat în Monitorul oficial nr. 694 din 9 octombrie a.c., a fost dat având în vedere – aşa cum se arată în preambul – prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2012 pentru modificarea unor acte normative în domeniul serviciilor de plată.

Despre ce este vorba, aflaţi în cele ce urmează.

O.U.G. nr. 31/2012 – publicată în M.Of. nr. 433 din 26 iunie a.c. – modifică, prin Art. I, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin modificarea, care afectează articolul 179 din O.U.G. nr. 113/2009, se dispune că, pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată şi fără a se aduce atingere dreptului utilizatorilor serviciilor de plată de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, utilizatorii de servicii de plată şi alte părţi interesate pot recurge la procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea,  în cazul disputelor transfrontaliere, mediatorii cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată.

Expunerea de motive a MFP pentru emiterea O.U.G. nr. 31/2012 arăta, la momentul respectiv, că abordarea neunitară, la nivel naţional, a procedurilor extrajudiciare de soluţionare a diferendelor, de natură să genereze confuzie în rândul consumatorilor, era susţinută şi de modalitatea de redactare a art. 179 din O.U.G. nr. 113/2009.

Astfel, în forma anterioară a articolului 179 din O.U.G. nr. 113/2009 se prevedea că în structura BNR urma să fie creat un compartiment specializat pentru medierea diferendelor, în contradicţie cu o altă prevedere potrivit căreia acest compartiment era îndrituit să formuleze o soluţie cu privire la aspectele semnalate în cererile cu care a fost sesizat. Or, potrivit Legii privind medierea nr. 192/2006, activitatea de mediere nu are ca finalitate pronunţarea unei soluţii, părţile fiind acelea care, în urma negocierilor, ajung de comun acord la o înţelegere amiabilă.

O.U.G. nr. 31/2012 a modificat, astfel, articolul 179 din O.U.G. nr. 113/2009, cu dispoziţii potrivit cărora pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată şi fără a aduce atingere dreptului utilizatorilor de servicii de plată de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor care au încălcat dispoziţiile legale ori a dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, utilizatorii de servicii de plată şi alte părţi interesate pot recurge la procedura medierii în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul disputelor transfrontaliere, mediatorii cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată.

În final, un rezumat al O.U.G. nr. 113/2009 actualizată:

- Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată: cerinţe minime de acces la activitate; autorizarea instituţiilor de plată; cerinţe operaţionale; desfăşurarea activităţii de către instituţii de plată persoane juridice române pe teritoriul României prin intermediul agenţilor; externalizarea; procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile de plată din alte state membre; procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României de către instituţii de plată persoane juridice române; registrul instituţiilor de plată; autoritatea competentă şi supravegherea; secretul profesional şi schimbul de informaţii;

- Transparenţa condiţiilor şi a cerinţelor în materie de informare privind serviciile de plată: operaţiuni de plată singulară; contracte-cadru; informaţii prealabile; modificarea clauzelor contractului-cadru; denunţarea unilaterală a contractului-cadru; informaţii oferite înainte de executarea şi după executarea unei operaţiuni de plată individuală;

- Drepturi şi obligaţii privind prestarea şi utilizarea serviciilor de plată: autorizarea operaţiunilor de plată; executarea operaţiunilor de plată; răspunderea juridică; protecţia datelor; competenţă, sesizare şi control.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu