5 Decembrie, 2016

De ce este nevoie de un regulament CE privind insolvenţa?

Arătam într-un articol anterior că, potrivit art. 347 din O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prevederile titlului III  privind insolvenţa transfrontalieră nu sunt aplicabile raporturilor de drept internaţional privat din domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000 privind procedurile de insolvenţă.

În cele ce urmează, prezentăm un singur motiv pentru care s-a impus această reglementare comunitară, şi anume pentru ca atunci când sunteţi implicaţi într-un proces de recuperare a creanţelor care implică elemente de extraneitate hotărârea pronunţată să fie recunoscută în toate celelalte ţări ale UE.

Recunoaşterea procedurilor de insolvenţă

Potrivit art. 16 şi 17 din Regulamentul CE menţionat mai sus, ca principiu, orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvenţă pronunţată de o instanţă a unui stat membru, competentă în temeiul art. 3 (vezi caseta foto de mai jos), este recunoscută în toate celelalte state membre de îndată ce îşi produce efectele în statul de deschidere.

Această normă se aplică şi în cazul în care debitorul, având în vedere calitatea sa, nu poate fi supus unei proceduri de insolvenţă în alte state membre.

Recunoaşterea procedurii menţionate în art. 3 alin. (1) nu împiedică deschiderea procedurii menţionate în art. 3 alin. (2) de către o instanţă dintr-un alt stat membru. Aceasta din urmă constituie o procedură secundară de insolvenţă, tratată într-un capitol separat al Regulamentului şi care dezvoltă reglementările privind:

- deschiderea procedurii;
- legea aplicabilă;
- dreptul de a solicita deschiderea procedurii;
- plata în avans a costurilor şi cheltuielilor;
- obligaţia de cooperare şi informare;
- exercitarea drepturilor creditorilor;
- suspendarea lichidării;
- măsuri de încheiere a procedurii secundare de insolvenţă;
- surplusul de bunuri din procedura secundară;
- deschiderea ulterioară a procedurii principale;
- măsuri de conservare.

reg-3Sursa foto: Lege5 Online

Efectele recunoaşterii

Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, de către instanţele dintr-un stat membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor produce, fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare, în orice alt stat membru, efectele pe care i le atribuie legea statului de deschidere. Reglementarea comunitară are în vedere aici două posibile situaţii de exceptare. Prima priveşte situaţia în care există dispoziţii contrare în Regulament.

O a doua excepţie privind deschiderea procedurii de insolvenţă se aplică atunci când – şi atât timp cât – nu este deschisă în alt stat membru nicio procedură în condiţiile în care centrul intereselor principale ale debitorului este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru fiind competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor şi numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru.

În acest ultim caz, efectele procedurii nu pot fi contestate în alte state membre. Orice limitare a drepturilor creditorilor, în special o suspendare a plăţii sau remiterea de datorie, poate fi opusă în ceea ce priveşte bunurile aflate pe teritoriul unui alt stat membru numai dacă respectivii creditori şi-au exprimat acordul.

Notă: Legislaţia europeană şi jurisprudenţa europeană pot fi consultate în Lege5 Online, însă acestea sunt disponibile doar pentru abonaţii Lege5.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu