3 Decembrie, 2016

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se pronunţă în legătură cu unele criterii de atribuire a contractelor de achiziţii publice

Dreptul Uniunii nu se opune, în principiu, unui contract de achiziţii publice pentru care autoritatea contractantă impune sau doreşte ca anumite produse care urmează să fie furnizate să provină din agricultura ecologică sau din comerţul echitabil.

Cu toate acestea, autoritatea contractantă trebuie, printre altele, să utilizeze specificaţii detaliate, în loc să se refere la etichete ecologice sau la etichete determinate.

Citiţi, mai jos, despre Hotărârea pronunţată, pe această temă, de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza C-368/10 Comisia/Olanda).

Eticheta de drept privat olandez EKO este acordată produselor compuse în proporţie de minimum 95 % din elemente provenite din agricultura ecologică. Eticheta este acordată de o fundaţie de drept civil olandez care are ca obiectiv favorizarea agriculturii ecologice.

Eticheta MAX HAVELAAR este tot o etichetă de drept privat acordată de o fundaţie de drept olandez, conform normelor emise de o organizaţie internaţională de referinţă, Fairtraide Labelling Organisation. Eticheta menţionată este utilizată în mai multe ţări, printre care şi Olanda.

Eticheta vizează să favorizeze comercializarea produselor provenite din comerţul echitabil, certificând faptul că produsele pentru care este acordată sunt achiziţionate de la organizaţii constituite din mici producători din ţări în curs de dezvoltare la un preţ şi în condiţii juste.

În august 2008, provincia olandeză Noord-Holland a publicat un anunţ de participare la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru livrarea şi gestionarea unor distribuitoare de cafea. Acest anunţ sublinia importanţa acordată de provincie utilizării în distribuitoarele de cafea cu precădere a produselor ecologice şi care provin din comerţul echitabil.

Pe de altă parte, se specifica faptul că, „în ceea ce privește consumul de cafea şi de ceai, provincia Noord-Holland utilizează etichetele de calitate Max Havelaar şi EKO”, şi că, în măsura în care este posibil, şi alte ingrediente decât ceaiul şi cafeaua, precum laptele, zahărul şi cacaoa ar trebui să corespundă acestor două etichete. La scurt timp, s-a precizat – printr-o notă de informare – că alte etichete vor fi de asemenea acceptate „în măsura în care criteriile sunt comparabile sau identice”.

Pe baza acestor elemente, Comisia Europeană a formulat o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva Ţărilor de Jos, invocând o încălcare a directivei privind atribuirea contractelor de achiziţii publice (Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004).

Comisia reproşează provinciei în special că a inclus în specificaţiile tehnice (care determină obiectul contractului) etichetele EKO şi MAX HAVELAAR sau cel puţin etichete bazate pe criterii comparabile sau identice în ceea ce priveşte cafeaua şi ceaiul care urmează să fie furnizate.

În această privinţă, Curtea aminteşte că specificaţiile tehnice pot fi formulate în termeni de performanţe sau de cerinţe funcţionale, care pot include caracteristici de mediu. Eticheta EKO, în măsura în care se întemeiază pe caracteristici de mediu şi îndeplineşte condiţiile enumerate în directivă, constituie o „etichetă ecologică” în sensul acesteia.

Cu toate acestea, prin faptul că a impus obligaţia ca anumite produse care urmau să fie furnizate să poarte o anumită etichetă ecologică, în loc să utilizeze specificaţiile detaliate definite de această etichetă ecologică, provincia Noord-Holland a stabilit o specificaţie tehnică incompatibilă cu directiva.

În legătură cu cerinţa privind eticheta MAX HAVELAAR, Curtea constată că, prin obiectul său, aceasta nu constituie o specificaţie tehnică, ci o condiţie de executare a contractului. Prin urmare, Curtea respinge motivul Comisiei sub acest aspect, fără a examina dacă respectiva condiţie a fost formulată într-un mod conform directivei.

În continuare, Comisia reproşează provinciei că a stabilit un criteriu de atribuire (care este util pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase economic din punctul de vedere al autorităţii contractante) constând în faptul că ingredientele care urmează să fie furnizate cu excepţia ceaiului şi a cafelei trebuie să poarte etichetele EKO şi MAX HAVELAAR. În această privinţă, Curtea subliniază că autorităţile contractante sunt autorizate să aleagă criterii de atribuire bazate pe considerente de mediu şi de ordin social.

În legătură cu considerentele de ordin social, acestea pot viza utilizatorii sau beneficiarii lucrărilor, ai bunurilor sau ai serviciilor care fac obiectul contractului, dar şi alte persoane. Pe de altă parte, din modul de redactare al criteriului de atribuire în litigiu rezultă că acesta viza numai ingredientele care urmează să fie furnizate în cadrul contractului menţionat, fără vreo consecinţă asupra politicii generale de cumpărare a ofertanţilor.

Prin urmare, acest criteriu privea produse a căror furnizare reprezenta o parte din obiectul contractului respectiv. Ca atare, nimic nu se opune, în principiu, ca un astfel de criteriu să se refere la faptul că un produs provine din comerţul echitabil.

În ceea ce priveşte modul în care pot fi formulate astfel de criterii de atribuire, Curtea consideră că normele directivei care se referă la utilizarea unei etichete ecologice în cadrul formulării unei specificaţii tehnice constituie o indicaţie relevantă.

Ea aminteşte că legiuitorul Uniunii a autorizat autorităţile contractante să utilizeze criterii pe baza cărora este acordată o etichetă ecologică pentru a stabili anumite caracteristici ale unui produs. Cu toate acestea, acest legiuitor nu autorizează considerarea unei etichete ecologice drept specificaţie tehnică.

Eticheta respectivă nu poate fi utilizată decât ca prezumţie că produsele care o poartă îndeplinesc criteriile astfel definite, sub rezerva expresă a oricărui mijloc de probă corespunzător. Acordând un anumit număr de puncte în cadrul alegerii ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic anumitor produse care poartă etichete determinate, în loc să fi enumerat criteriile pe baza cărora se acordă aceste etichete şi nici să fi autorizat posibilitatea de a demonstra prin orice mijloc de probă că un produs îndeplineşte aceste criterii, provincia a stabilit un criteriu de atribuire incompatibil cu directiva.

În sfârşit, Comisia susţine că cerinţa impusă ofertantului declarat câştigător de a respecta „criteriile cu privire la achiziţiile constante şi la comportamentul responsabil din punct de vedere social al întreprinderilor” încalcă prevederile directivei. Curtea consideră că, prin faptul că a impus aceste condiţii în caietul de sarcini, provincia Noord-Holland a stabilit un nivel minim de capacitate tehnică neautorizat.

În plus, Curtea constată că principiul transparenţei presupune ca toate condiţiile şi modalităţile procedurii de atribuire să fie formulate în mod clar, precis şi neechivoc în anunțul de participare sau în caietul de sarcini. Aceasta permite, pe de o parte, tuturor ofertanţilor informaţi în mod rezonabil şi care dau dovadă de o diligenţă normală să înţeleagă conţinutul exact al acestora şi să le interpreteze în acelaşi fel şi, pe de altă parte, oferă posibilitatea autorităţii contractante să verifice efectiv dacă ofertele corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză.

Or, Curtea constată că acele cerinţe privind respectarea „criteriilor cu privire la caracterul constant al achiziţiilor şi la comportamentul responsabil din punct de vedere social al întreprinderilor”, precum şi obligaţia de a „contribui la îmbunătăţirea durabilităţii pieţei cafelei și la producţia responsabilă din punct de vedere ecologic, social şi economic” nu prezintă nivelul necesar de claritate, de precizie şi de neechivoc.

În consecinţă, Curtea statuează că Regatul Ţărilor de Jos (Olanda) nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei privind atribuirea contractelor de achiziţii publice.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu