9 Decembrie, 2016

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dă o soluţie contrară principiilor propuse de ACTA!

În hotărârea pronunţată în cauza C-360/10, CJUE a statuat că administratorul unei reţele sociale online nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toţi utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale şi audiovizuale.

O asemenea obligaţie nu ar respecta interdicţia de a impune unui asemenea furnizor o obligaţie generală de supraveghere, nici cerinţa de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecţia dreptului de autor şi, pe de altă parte, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi libertatea de a primi şi de a transmite informaţii.

Astfel cum se arată în Comunicatul CJUE – din 16 februarie a.c. – referitor la hotărârea pronunţată, în cauza dezbătută este implicată, pe de o parte, SABAM, o societate belgiană de gestiune care reprezintă autorii, compozitorii şi editorii de opere muzicale. În această calitate, ea este însărcinată, printre altele, să autorizeze utilizarea operelor lor protejate de către terţi. Cealaltă parte în litigiu este Netlog NV, care exploatează o platformă de reţea socială online, pe care fiecare persoană care se înscrie primeşte un spaţiu personal denumit „profil”, care îi este accesibil de oriunde din lume. Această platformă, utilizată zilnic de zeci de milioane de persoane, are ca funcţie principală crearea de comunităţi virtuale în cadrul cărora aceste persoane pot comunica între ele şi îşi pot face prieteni. În cadrul profilului lor, utilizatorii pot printre altele să ţină un jurnal, să indice hobby-urile şi preferinţele lor, să îşi arate prietenii, să afişeze fotografii personale sau să publice videoclipuri.

Potrivit SABAM, reţeaua socială a Netlog oferă de asemenea utilizatorilor posibilitatea de a se folosi, prin intermediul profilului lor, de opere muzicale şi audiovizuale din repertoriul SABAM punând aceste opere la dispoziţia publicului într-o asemenea manieră încât alţi utilizatori ai reţelei să poată avea acces şi aceasta fără autorizarea SABAM şi fără ca Netlog să plătească o indemnizaţie corespunzătoare.

La 23 iunie 2009, SABAM a chemat în judecată Netlog în faţa preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles (Belgia), solicitând printre altele obligarea Netlog să înceteze imediat orice punere la dispoziţie ilicită a operelor muzicale sau audiovizuale din repertoriul SABAM, sub sancţiunea unei penalităţi de 1000 de euro pe zi de întârziere. În această privinţă, Netlog a susţinut că admiterea acţiunii SABAM ar echivala cu impunerea unei obligaţii generale de supraveghere, ceea ce este interzis prin Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă.

În acest context, instanţa belgiană a sesizat Curtea de Justiţie. Trebuie făcută, aici, menţiunea că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

În sesizarea înaintată Curţii europene de Justiţie, instanţa belgiană a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă dreptul Uniunii se opune unei somaţii emise de o instanţă naţională şi adresate unui furnizor de servicii de stocare, precum un administrator al unei reţele sociale online, de a institui un sistem de filtrare a informaţiilor stocate pe serverele sale de către utilizatorii serviciilor sale, care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusivă, şi pentru o perioadă nelimitată.

În opinia CJUE, este cert că Netlog stochează pe serverele sale informaţii furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, şi că astfel el este un furnizor de servicii de stocare în sensul dreptului Uniunii.

Este de asemenea cert, arată Curtea, că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune ca furnizorul de servicii de stocare să identifice, pe de o parte, în cadrul ansamblului fişierelor stocate pe serverele sale de toţi utilizatorii serviciilor sale, fişierele care sunt susceptibile să conţină opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că deţin drepturi. Pe de altă parte, furnizorul de servicii de stocare ar trebui să determine, apoi, care dintre aceste fişiere au fost stocate şi puse la dispoziţia publicului în mod ilicit şi să blocheze, în sfârşit, punerea la dispoziţie a fişierelor pe care le-a considerat ca fiind ilicite.

O asemenea supraveghere preventivă ar impune astfel o observare activă a fişierelor stocate de utilizatori la administratorul reţelei sociale. În consecinţă, sistemul de filtrare ar impune acestuia din urmă o supraveghere generală a informaţiilor stocate, ceea ce este interzis prin Directiva privind comerţul electronic.

Curtea aminteşte apoi că incumbă autorităţilor şi instanţelor naționale, în cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, să asigure un just echilibru între protecţia dreptului de autor al titularilor şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri (în acest sens fiind menţionată Hotărârea Curţii C-70/10 din 24 noiembrie 2011, Scarlet Extended).

Or, în speţă, somaţia de a institui sistemul de filtrare ar implica supravegherea, în interesul titularilor de drepturi de autor, a integralităţii sau a celei mai mari părţi a informaţiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare. Această supraveghere ar trebui, în plus, să fie nelimitată în timp, să vizeze orice atingere viitoare şi ar presupune obligaţia de a proteja nu numai operele existente, ci şi pe cele care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menţionat. Astfel, o asemenea somaţie ar determina o atingere gravă a libertăţii de a desfăşura o activitate comercială a Netlog, deoarece l-ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent şi pe cheltuiala sa exclusivă.

În plus, efectele somaţiei nu s-ar limita la Netlog, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor sale, – mai precis dreptului lor la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi libertăţii lor de a primi şi de a transmite informaţii, aceste drepturi fiind protejate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, somaţia ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematică şi prelucrarea informaţiilor referitoare la profilurile create în cadrul reţelei sociale, aceste informaţii reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit, în principiu, identificarea utilizatorilor. Pe de altă parte, somaţia ar risca să aducă atingere libertăţii de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincţia între un conţinut ilicit şi un conţinut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecinţă blocarea comunicaţiilor cu conţinut licit.

În consecinţă, Curtea a răspuns că, prin adoptarea unei somaţii de obligare a furnizorului de servicii de stocare să instituie un asemenea sistem de filtrare, instanţa naţională nu ar respecta cerinţa de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, şi libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi libertatea de a primi şi de a transmite informaţii, pe de altă parte.

Sursa: CURIA – CJUE

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu