4 Decembrie, 2016

Cum soluţionăm litigiile comerciale? Informaţii despre arbitrajul instituţionalizat şi arbitrajul ad-hoc

Deşi mai puţin familiar publicului larg, arbitrajul este o instituţie relativ mai accesibilă în soluţionarea litigiilor comerciale, prin înţelegerea părţilor.

Recent, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a luat act de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, acestea conţinând modificările necesare ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Regulile de procedură arbitrală au fost publicate în Monitorul oficial nr. 184 din 2 aprilie a.c., prin Decizia CCIR nr. 7/2013.

Formele arbitrajului. Părţile, prin convenţia arbitrală, sunt libere să prevadă că litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj – arbitrajul instituţionalizat – sau unui arbitraj ad-hoc.

Nominalizarea instituţiei permanente de arbitraj prin convenţia arbitrală cu privire la soluţionarea litigiilor determină competenţa exclusivă a respectivei instituţii, iar părţile optează automat, prin această desemnare, pentru aplicarea regulilor sale de procedură.

Litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj, caz în care arbitrajul se va desfăşura în conformitate cu dispoziţiile Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în măsura în care aceste norme nu contrazic prezentele reguli de procedură arbitrală, denumite în continuare reguli, cu dispoziţiile art. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 4 alin. (1) din Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR.

În condiţiile în care în convenţia arbitrală părţile au prevăzut că litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc, părţile vor avea dreptul:

• de a-şi numi arbitrii, titulari şi supleanţi, sau de a stabili modalităţile potrivit cărora vor fi numiţi aceştia, în caz de litigiu, numărul lor, precum şi modalitatea de numire a unui supraarbitru, titular şi supleant, în cazul tribunalului colegial;

• de a-şi stabili regulile de procedură pe care le vor urma arbitrii;

• de a determina locul arbitrajului;

• de a stabili limba în care se vor prezenta înscrisurile şi se vor desfăşura dezbaterile.

Dacă părţile au convenit să încheie o convenţie arbitrală, competenţa instanţelor judecătoreşti este exclusă, rezolvarea litigiului urmând să revină exclusiv tribunalului arbitral.

Organizarea arbitrajului instituţionalizat se face de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, denumită în continuare Curte de Arbitraj, şi de către curţile de arbitraj de pe lângă camerele judeţene. În soluţionarea litigiilor, tribunalele arbitrale vor aplica prezentele reguli, care se vor completa cu normele Codului de procedură civilă, după caz, în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor cuprinse în reguli.

Litigiu arbitral este orice litigiu derivând dintr-un contract, inclusiv referitor la încheierea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice arbitrabile.

Arbitrajul instituţionalizat constă în încredinţarea, prin convenţia arbitrală, Curţii de Arbitraj să judece un litigiu determinat.

Tribunalul arbitral. Arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor şi supraarbitrilor învestiţi constituie tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj. Tribunalul arbitral constituit este abilitat să judece un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă executorie şi obligatorie pentru părţi.

Obligaţia de confidenţialitate. Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.

Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

Clauza compromisorie înscrisă în contract presupune că părţile au căzut de acord că litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului.

Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa de înregistrare, taxa administrativă, cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a actelor, cheltuielile privind dezbaterile, onorariile arbitrilor, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi consilierilor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli generate de arbitrarea litigiului.

Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al actelor adiţionale la contract, al probelor administrate şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţele comerciale.

Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea unei hotărâri, denumită sentinţă arbitrală.

Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de partea împotriva căreia s-a pronunţat.

Sentinţa arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. Sentinţa arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit, întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.

Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre motivele prevăzute în Codul de procedură civilă.

Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

ATENŢIE
, însă, la regula potrivit căreia renunţarea la acest drept se poate face însă după pronunţarea hotărârii arbitrale.

Arbitrajul ad-hoc este organizat prin convenţia arbitrală încheiată între părţi, de către un terţ, altul decât o instituţie de arbitraj.

În cazul unui arbitraj ad-hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat, Curtea de Arbitraj le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a reclamantului, urmată de acceptarea pârâtului.

Tribunalul arbitral ales de părţi, compus dintr-un arbitru unic sau dintr-un număr de arbitri se supune regulilor de procedură stabilite prin convenţia arbitrală. Părţile îşi stabilesc locul arbitrajului şi limba în care se vor desfăşura dezbaterile.

Arbitrajul ad-hoc se desfăşoară conform dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură civilă, dispoziţiilor art. 4 alin. 2 şi 3 din Normele Convenţiei europene de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, celor ale Regulamentului de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL), adoptat la 15 decembrie 1976 şi modificat la 6 decembrie 2010, şi ale părţii a II-a cap. VIII din prezentele reguli.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu