11 Decembrie, 2016

Cum se pot pierde drepturile asupra unei mărci de comerţ?

În temeiul reglementărilor comunitare, reînnoirea obligatorie a înregistrării unei mărci de comerţ este insuficientă, dacă nu se face şi traducerea acestora în limba de procedură, în termenele stabilite.

La 6 ianuarie 2006, firma Valfleuri Pâtes alimentaires SA, cu sediul în Franţa (în continuare Valfleuri), a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne – mărci, desene şi modele industriale (în continuare OAPI), în temeiul Regulamentului privind marca comunitară nr. 40/94.

Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal PROTIACTIVE.

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte, printre altele, din clasele 5, 29 şi 32 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile şi modificările ulterioare.

La 24 octombrie 2006, domnul Rintisch a formulat o poziţie în temeiul Regulamentului nr. 40/94 la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele menţionate la punctul 3 de mai sus.

Opoziţia s‑a întemeiat pe următoarele drepturi anterioare:

- marca germană verbală PROTIPLUS, depusă la 4 decembrie 1995 şi înregistrată la 20 mai 1996 cu numărul 39549559, care desemnează produse din clasele 29 și 32;
- marca germană verbală PROTI, depusă la 22 ianuarie 1997 şi înregistrată la 3 martie 1997 cu numărul 39702429, care desemnează produse din clasele 29 și 32;
- marca germană figurativă depusă la 24 februarie 1996 şi înregistrată la 5 martie 1997 cu numărul 39608644, care desemnează produse din clasele 29 și 32.

La 16 ianuarie 2007, domnul Rintisch a transmis OAPI, în special pentru a dovedi existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare menţionate, în primul rând, certificate de înregistrare eliberate de Deutsches Patent – und Markenamt (Oficiul german pentru brevete şi mărci), care datează din martie 1996, din octombrie 1996 şi, respectiv, din martie 1997, şi, în al doilea rând, extrase din registrul online al Deutsches Patent – und Markenamt datate 8 ianuarie 2007, pe care figurează, pentru fiecare dintre mărcile anterioare, la rubrica “ultima etapă procedurală”, inscripţia “mărci înregistrate”, şi, în cazul mărcilor anterioare nr. 39549559 şi nr. 39608644, la rubrica “data reînnoirii”, date din anul 2006. O traducere în limba de procedură a fost prezentată numai pentru certificatul de înregistrare a fiecăreia dintre mărcile anterioare.

La 13 martie 2007, OAPI i‑a comunicat domnului Rintisch data deschiderii etapei contradictorii a procedurii de opoziţie. În această comunicare, OAPI i‑a indicat domnului Rintisch că prezentarea unui certificat de reînnoire era necesară în ceea ce priveşte mărcile a căror înregistrare se efectuase cu mai mult de 10 ani în urmă. De asemenea, acesta a arătat că existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare invocate în susţinerea opoziţiei trebuiau demonstrate prin documente oficiale traduse în limba de procedură. În acest scop, OAPI a stabilit un termen pentru prezentare care expira la 26 iulie 2007. În sfârşit, OAPI l‑a avertizat pe domnul Rintisch că, în cazul neprezentării în termenul impus a probelor privind existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare, opoziţia ar fi respinsă fără o examinare pe fond, în conformitate cu norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare.

La 19 septembrie 2007, OAPI i‑a comunicat domnului Rintisch constatarea potrivit căreia acesta din urmă nu dovedise, în termenul stabilit, existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare. OAPI l‑a informat de asemenea pe domnul Rintisch că nicio observaţie suplimentară nu mai putea fi prezentată și că urma să adopte decizia cu privire la opoziţie pe baza probelor de care dispunea la acel moment.

La 24 septembrie 2007, divizia de opoziţie a respins opoziţia pentru motivul că domnul Rintisch nu dovedise, în termenul stabilit, existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare invocate în susţinerea opoziţiei. Mai întâi, divizia de opoziţie a considerat că, deşi se putea constata, pe baza certificatelor transmise OAPI la 16 ianuarie 2007, că mărcile anterioare făcuseră obiectul unei înregistrări în 1995, în 1996 şi, respectiv, în 1997, acest lucru nu era suficient pentru a le dovedi valabilitatea la 26 iulie 2007, astfel cum a fost stabilită de OAPI. În plus, divizia de opoziţie a apreciat că, în conformitate cu norma 19 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare, extrasele din registrul online, datate 8 ianuarie 2007, nu puteau fi luate în considerare pentru a dovedi reînnoirea mărcilor anterioare întrucât nu fuseseră traduse în limba de procedură.

La 23 octombrie 2007, domnul Rintisch a formulat o cale de atac în faţa OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziţie, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94. În cadrul acesteia, domnul Rintisch a solicitat camerei de recurs să refuze înregistrarea mărcii solicitate în temeiul existenţei unui risc de confuzie. În acest scop, el a anexat la memoriul în care era expusă motivarea căii de atac, pentru fiecare dintre mărcile anterioare, un extras din registrul online şi o declaraţie a Deutsches Patent – und Markenamt, însoţite de o traducere a acesteia din urmă în limba de procedură. Declaraţia indica faptul că, la o dată anterioară prezentării actului de opoziţie, respectivele mărci anterioare făcuseră obiectul unei reînnoiri până în 2015, în 2016 şi, respectiv, în 2017.

Prin decizia în litigiu, Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac fără a examina pe fond opoziţia. Aceasta a apreciat că divizia de opoziţie concluzionase în mod întemeiat că persoana care a formulat calea de atac nu dovedise în mod corespunzător, în termenele stabilite, existenţa şi valabilitatea mărcilor anterioare invocate în susţinerea opoziţiei.
În special, camera de recurs, pe de o parte, a considerat că certificatele de înregistrare transmise OAPI la 16 ianuarie 2007 nu erau suficiente pentru a dovedi că mărcile anterioare erau încă în vigoare la data la care a fost formulată opoziţia. Pe de altă parte, aceasta a apreciat că lipsa traducerii extraselor din registrul online datate 8 ianuarie 2007 constituia un motiv suficient în sine pentru a refuza luarea lor în considerare.

Aceasta a considerat de asemenea că documentele anexate la 23 octombrie 2007 la memoriul în care era expusă motivarea căii de atac nu puteau fi luate în considerare pentru motivul că fuseseră prezentate după 26 iulie 2007, data expirării termenului stabilit de OAPI.

În sfârşit, potrivit camerei de recurs, nici divizia de opoziţie, nici ea însăşi nu dispuneau de o marjă de apreciere în luarea în considerare a documentelor care nu fuseseră prezentate înainte de expirarea termenului stabilit de OAPI, în lumina normei 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, care impune în mod expres respingerea căii de atac în cazul prezentării tardive a documentelor probatorii. Camera de recurs a adăugat că, în orice caz, chiar dacă trebuia să se considere că beneficia de puterea de apreciere pentru a accepta sau a nu accepta documente prezentate tardiv în fața diviziei de opoziţie, aceasta ar fi exercitat‑o în defavoarea domnului Rintisch.

Noi ne oprim aici cu prezentarea acestui caz. Petentul a continuat, însă, ajungând la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, unde recursul său a fost respins. Cei interesaţi pot citi textul integral al Hotărârii C-122/12 P pe site-ul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Cadrul juridic comunitar şi român

- Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146). Actul a fost abrogat şi înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, având în vedere data faptelor, în prezentul litigiu rămâne aplicabil Regulamentul nr. 40/94.

- Modalităţile de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 (JO L 303, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 189), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2005 al Comisiei din 29 iunie 2005 (JO L 172, p. 4, Ediţie specială, 17/vol. 2, p. 71, denumit în istoricul de mai sus „regulamentul de punere în aplicare”.

În legislaţia din România, materia este reglementată prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul oficial nr. 60/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Notă: Legislaţia europeană şi jurisprudenţa europeană pot fi consultate în Lege5 Online, însă acestea sunt disponibile doar pentru abonaţii Lege5.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu