7 Decembrie, 2016

Cum este folosită restituirea taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat

Cum se explică faptul că devin tot mai frecvente cazurile în care se admit cheltuieli de judecată (care sunt constituite în cea mai mare parte din onorariul avocatului), pentru un singur caz de restituire a taxei:

1) în sumă de 2.000 – 3.000 de lei, şi chiar mai mult?

2) mai mari faţă de nivelul taxei pe poluare admisă a fi restituită?

Nu cumva gravele neajunsuri legislative existente în prezent în restituirea taxei pe poluare oferă posibilitatea folosirii restituirii taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat?

Răspunsul la această întrebare rezultă din cele ce urmează.

Este cunoscut faptul că, în condiţiile actuale, restituirea taxei pe poluare se face automat, singura condiţie este de a se întreprinde procedura legală.

Pe de altă parte trebuie avut în vedere că nu există nicio reglementare care să limiteze cheltuielile de judecată.

În aceste condiţii, foarte uşor şi fără nici un risc, cererile îndreptăţite de restituire a taxei pe poluare pot fi folosite şi pentru obţinerea unor venituri necuvenite de la bugetul de stat, mai precis prin fraudarea bugetului de stat.

Procedura, care este pe cât de simplă, pe atât de „legală” este următoarea:

Orice persoană care are dreptul legal la restituirea taxei pe poluare are dreptul la angajarea unui avocat.

Fiind sigur că mi se va restitui taxa pe poluare, chiar dacă stăpânesc personal procedura legală de urmat (deci fără a avea nevoie de serviciile unui avocat), interesul comun, al meu şi al unui avocat, ne conduce la următorul aranjament:

1. Angajez avocatul, la un onorariu maximum posibil (care poate să fie şi peste nivelul taxei de restituit, depinde de bunăvoinţa judecătorului).

2. Onorariul plătit avocatului se înregistrează pe „cheltuieli de judecată”, admise a mi se acorda odată cu taxa pe poluare şi cu eventualele „dobânzi fiscale”.

3. Suma pe care am achitat-o avocatului o primesc de la organul fiscal, sub forma „cheltuielilor de judecată”, care sunt suportate din bugetul de stat.

4. Este problema subsemnatului şi a avocatului meu în ce măsură vom beneficia fiecare de respectivele „cheltuieli de judecată” (aceasta fiind cea mai simplă problemă).

Întrebările care se pun, şi la care vom da şi răspunsul „pe lege”, sunt următoarele:

 1. Este perfect legală o asemenea procedură?

Da, deoarece orice persoană, fizică şi juridică, are dreptul la apărare, la un avocat.

2. Există o limită, stabilită printr-un act normativ, în stabilirea nivelului onorariului acordat avocatului?

Nu, nu există nicio reglementare prin care să se limiteze (a) nivelul onorariului acordat avocatului, şi/sau (b) nivelul total al cheltuielilor de judecată.

3. Chiar dacă se constată asemenea practici, de folosire a restituirii taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat, poate interveni cineva?

Nu, pentru că nu există temei legal.

Trebuie avut în vedere că asemenea „inginerii juridice” se fac numai de către peroane care:

a) au o foarte bună pregătire juridică,

b) aparţin unor grupuri de interese.

Nu orice judecător aprobă, şi nu oricui, cheltuieli de judecată la sume deosebit de mari care, aşa după cum am mai arătat, depăşesc, în unele cazuri, chiar şi nivelul taxei de restituit.

Am prezentat această problemă cu speranţa că se va interveni, de urgenţă, printr-un act normativ, pentru reglementarea optimă a restituiri taxei pe poluare pentru autoturisme (conform soluţiilor prezentate prin acest material), şi nu pentru extinderea cazurilor de fraudare a veniturilor bugetului de stat.

Sunt însă numeroase persoanele care se îndoiesc de faptul că se va interveni, de urgenţă, printr-un act normativ, pentru reglementarea optimă a restituiri taxei pe poluare pentru autoturisme, motivându-şi punctul de vedere prin aceea că politicienii, parlamentarii şi guvernanţii sunt ocupaţi cu orice alte probleme, în afara celor care privesc interesele majore ale ţării, fapt pentru care este greu de crezut că se va interveni, de urgenţă, pentru stoparea unei părţi din celor peste o sută de milioane de euro cheltuiţi iraţional, şi chiar fraudulos, din bugetul de stat, numai pe seama restituiri taxei pe poluare pentru autoturisme.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu