4 Decembrie, 2016

Critică la adresa OG nr. 8/2013 privind modificările la Codul fiscal

Ordonanța nr. 8 din 23.01.2013 obligă unele societăți, care în luna ianuarie 2013 erau plătitoare de impozit pe profit prin opțiune și care la 31 decembrie 2012 au avut o cifră de afaceri mai mică decât plafonul stabilit la această dată (100.000 EUR), să devină plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor din 01 februarie 2013, și să depună declarația 010.

Apreciez că această declarație ar fi trebuit depusă doar în cazul în care ar fi fost opțiunea societății să își schimbe forma de impozitare, iar în toate celelalte cazuri ar fi trebuit ca unitățile fiscale să face modificările vectorului fiscal doar în baza normei juridice care a schimbat forma de impozitare.

Această critică nu se referă la faptul că se pierde timp cu realizarea și depunerea acestei declarații 010, ci că ea este imorală,  prin faptul că obligă societățile să întocmească, să semneze și să ştampileze această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor,  ca și când a fost un act de voință al acestor societăți.

Menționez că nu se precizează absolut nimic referitor la ce se întâmplă în acest caz cu pierderea fiscală, înregistrată de societățile plătitoare de impozit pe profit, care sunt obligate să devină plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.

În cazul unui control fiscal ulterior, faptul că o societate a întocmit, semnat și ștampilat această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (declarația 010), poate fi considerat un act de voință al societății,  care astfel nu va mai avea nicio șansa de câștig, în instanță, în încercarea de a obține o hotărâre prin care să își poată recupera această pierdere fiscală.

Dacă nu intervenea această modificare, societățile de care am amintit mai sus, ar fi putut să-și recupereze pierderea fiscală anterioară,  într-o perioadă de 5 sau 7 ani de la data înregistrării acesteia, astfel:

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2007

2008

2009

2010

2011

2012

5 ani

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2008

2009

2010

2011

2012

2013

5 ani

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

7 ani

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

7 ani

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

7 ani

Pierderea provine din anul

Se va recupera în anii

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

7 ani



Autor: Micaela Jugravu

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Un comentariu

  • Răspunde
    Micaela JUGRAVU
    februarie 14 2013

    Ca sa il lamuresc pe domnul Constantin Potânc ca nu este valabila afirmatia dansului pt toate spetele din economia nationala, am sa ii dau un singur exemplu:
    O societate are ca obiect de activitate inchirierea unui bun imobil (unde marja de profit este intre 8 si 10%) ; societatea refactureaza utilitatile catre chiriasi. Cf cod fiscal (nerevizuit in aceasta parte) el inregistreaza costurile ca fiind ale lui iar refacturarea o inregistreaza ca reprezentand propriile venituri, la care plateste 3% desi el nu adauga niciun banut in plus.
    la o marja de 10%, aplicata la suma veniturilor (din inchiriere si din refacturraea utilitatilor, el intra in faliment

    Pt ca am incercat sa pun tabelul cu calcule si nu incape, am sa trimit la redactie un material
    cu lamurirea acestui subiect

    Micaela Jugravu

Scrie un comentariu