6 Decembrie, 2016

Crăciunul asiatic – între tradiţie şi import occidental

Crăciunul este o tradiţie recentă în Japonia şi în China, care nu este adoptată doar de comunitatea creştină. Este însă în primul rând o sărbătoare comercială, la fel ca Sfântul Valentin. Nu are aproape deloc încărcătură religioasă. De altfel, se sărbătoreşte mai ales Moşul Nicolae şi mai puţin naşterea lui Iisus.

* Japonia

Crăciunul a fost introdus în Japonia de către misionarii creştini şi, pentru mulţi ani, singurii oameni care l-au sărbătorit au fost cei care se convertiseră la creştinism. Primul Crăciun înregistrat în Japonia a fost reprezentat de o adunare a misionarilor iezuiţi în Prefectura Yamaguchi, în anul 1552. Există credinţa conform căreia festivităţi neînregistrate au avut loc înainte de această dată, începând cu anul 1549, când Sfântul Francis Xavier a ajuns pe teritoriul acestei ţări. Creştinismul a fost interzis în întreg spaţiul nipon în anul 1612. Cu toate acestea, o mică enclavă a grupului Kakure Kirishitan („creştini ascunşi”) a continuat să activeze în secret, pe parcursul următorilor 250 de ani.

Însă acum, sezonul Crăciunului în Japonia este plin de semnificaţie şi este observabil aproape la nivel general. Povestea pruncului Iisus născut în iesle este fascinantă pentru fetiţele nipone, ele iubind orice are legătură cu bebeluşii. Prin scena naşterii Domnului, micuţele se familiarizează pentru prima oară cu noţiunea de leagăn, deoarece bebeluşii din Japonia nu dorm niciodată în astfel de pătuţuri. Astfel, multe dintre obiceiurile occidentale au fost preluate de către populaţia niponă.

Pe lângă dăruirea reciprocă de cadouri, japonezii consumă carne de curcan în ziua de Crăciun şi, în anumite zone, sunt expuşi şi brazi publici. Japonezii îşi decorează casele cu plante veşnic-verzi şi vâsc, iar în câteva dintre locuinţe se pot auzi şi colinde vesele, specifice sezonului. O campanie publicitară de succes din perioada anilor 1970 a transformat într-un obicei naţional consumul de produse KFC în perioada Crăciunului. Meniurile de pui ale acestui fast-food sunt atât de populare în perioada Crăciunului, încât magazinele fac rezervări cu luni în avans.

În Japonia există un zeu/preot cunoscut sub numele de Hoteiosho, personaj similar lui Moş Crăciun. El este întotdeauna descris ca un bătrân care duce cu el un pachet imens. Conform credinţei populare, Hoteiosho are ochi la spate, iar copii trebuie să fie cuminţi şi buni atunci când acest personaj atotvăzător este  prin preajmă.

În ajunul Anului Nou, casele nipone sunt curăţate până în cel mai mic detaliu şi sunt decorate pentru a doua zi. Când totul este aranjat, curat şi la locul lui, locatarii se îmbracă cu cele mai bune veşminte. Apoi, tatăl mărşăluieşte prin casă, urmat de întreaga familie, şi alungă spiritele rele. Acesta aruncă boabe uscate în fiecare colţ al casei, poruncind spiritelor rele să părăsească locul şi invitând norocul înăuntru.

Pentru japonezi, Noul An rămâne sărbătoarea cea mai importantă. Atunci se reuneşte întreaga familie, în timp ce Crăciunul este sărbătorit mai ales între prieteni. Totuşi, în ajunul Crăciunului, magazinele sunt deschise şi cei care vor să-l petreacă la un restaurant bun, trebuie să-şi rezerve cu câteva săptămâni înainte o masă.

* China

Tradițiile de Crăciun în China au devenit foarte populare în ultimii ani, în special în orașele mari, ca Hong Kong, Beijing, Shanghai și Guangzhou, datorită numărului mare de imigranți europeni care locuiesc aici. Crăciunul nu este o sărbătoare oficială în China, întrucât majoritatea populației nu este creștină.

Cu toate acestea, dacă vei vizita aceste orașe, în perioada de iarnă, vei vedea semnele Crăciunului oriunde te-ai uita, inclusiv pe „Bulevardul Păcii Eterne”, din Beijing, unde se amplasează brăduți de Crăciun împodobiți, ghirlande multicolore și lumini. Tradiția sărbătorilor de iarnă datează, totuși, încă din timpul mesopotamienilor, o civilizație care prețuia cutumele, deci și colindătorii, mesele festive și petrecerile din perioada Anului Nou.

Tradițiile de Crăciun în China nu au absolut nicio simbolistică religioasă, pentru majoritatea chinezilor, Crăciunul fiind celebrat ca o ocazie fericită de reîntâlnire cu familia și cu prietenii apropiați. Este timpul potrivit pentru a sărbători cu cadouri, muzică, entuziasm și mâncare tradițională. Creștinii din China întâmpina Crăciunul prin împodobirea bradului, pe care îl numesc „Copacul Luminii”, cu ghirlande colorate, special concepute în acest sens, făcute din hârtie, cu luminițe și globuri.

Dacă te-ai fi plimbat pe străzile Chinei acum 20 de ani, cu siguranță, nu ai fi văzut foarte multe semne ale Crăciunului, acum însă, în fiecare magazin și pe fiecare străduță, vei vedea instalații care de care mai colorate și mai strălucitoare, brăduţi, decorații specifice și sunetul melodios al colindelor care răzbat peste zgomotul mulțimilor din stradă. Pentru ca scena tradițiilor de Crăciun în China să fie completă, „Părintele Crăciun” își face apariția peste tot, pe stradă, în magazine, în piețele publice etc. În China, Crăciunul poartă numele de Sheng Dan Jieh, care înseamnă „Sărbătoarea Nașterii Sfinte”.

Foarte mulți dintre chinezi organizează petreceri, în Ajunul Crăciunului, pentru a se putea bucura, împreună cu prietenii și cu familia, de mesele îmbelșugate, organizate în această perioadă. Sezonul Crăciunului dobândește un plus de culoare prin jocurile de artificii, jongleuri și acrobați care bucură mulțimile cu spectacolele lor stradale. În Hong Kong, recent restaurat după regulile chineze, ziua de Crăciun se număra printre cele 17 vacanțe oficiale.

Tot în această perioadă a anului, locuitorii din Hong Kong celebrează Ta Chiu, un festival al păcii și al reînnoirii, festival care presupune aducerea de ofrande sfinților și pomenirea numelor tuturor celor care locuiesc în zonă. Tradiția de Crăciun în China mai înseamnă ca, în seara ajunului, copiii să pună ciorăpeii speciali la fereastră, pentru că Dun Che Lao Ren sau „Bătrânul Craciun” să le umple cu daruri. În China, Moș Crăciun mai poartă și numele de Lan Khoong-Khoong, „Bătrânul părinte”.

Noul An Chinezesc sau sărbătoarea de primăvară se celebrează la finalul lunii ianuarie și începutul lui februarie și durează trei zile. Chiar dacă nu face parte din sărbătoarea Crăciunului, Anul Nou este una dintre cele mai prețuite sărbători din China, locuitorii străbătând distanțe foarte mari pentru a fi în preajma familiei. Își decorează casele cu bannere ce poartă mesaje de noroc, prosperitate și împlinire, pentru noul an, și fac schimb de cadouri, iar tradiția presupune ca acestea să fie unele foarte valoroase pentru membrii familiei și unele cu caracter simbolic pentru prieteni și rude îndepărtate. Toți se îmbracă în haine noi, pe care le poartă cu mândrie, iar tradiția de Crăciun în China include, obligatoriu, ca masă să fie servită de cel mai mic membru al familiei, capului familiei. În fiecare zi a Anului Nou, chinezii oferă orez, legume, ceai și vin, ca daruri pentru rai și pământ și ard lumânări pentru a-i cinsti pe strămoși și pe toți membrii în viață ai familiilor lor.

În fiecare an, de Anul Nou, chinezii se strâng în jurul focurilor spectaculoase de artificii, pentru a se bucura de ele şi de tradiţionalul “Dans al Leului” – un costum uriaş (animat de câţiva performeri) care dansează, merge, se răsuceşte pe o parte, răcneşte şi se tăvăleşte, spre bucuria privitorilor săi, în timp ce conduce procesiunea foarte animată şi colorată. Alte evenimente speciale din această perioada includ festivalul Dragonului şi festivalul Pescarilor. În toate cele trei zile ale festivalului, chinezii se poartă exemplar unii cu ceilalţi, pentru a-şi aduce noroc şi bunăstare în anul care vine.

Cu toate că nu există foarte mulţi chinezi creştini care să respecte tradiţia de Crăciun în China, aceştia se bucură de uriaşul şi spectaculosul festival de iarnă, din aceasta perioadă, şi de festivalul de la sfârşitul lunii ianuarie, care, chiar dacă este numit Festivalul de primavară, de către majoritatea europenilor, este considerat de catre chinezi “Noul An Chinezesc”.

Pe tot întinsul ţării, de la cel mai mic sat şi până la uriaşele oraşe cosmopolite, au loc festivaluri somptuoase, iar copiii se bucură de noile jucarii şi haine primite în dar, de la părinţi. Toate străzile şi marile bulevarde sunt cuprinse de febra sărbătorii Crăciunului – spectacole de artificii, pocnitori, parade şi dansatori care oferă, spre deliciul privitorilor, spectacole unice, de o neasemuită frumuseţe şi candoare.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu