9 Decembrie, 2016

Controalele fiscale în comerţul electronic

Schimbările aduse de era digitală se regăsesc în felul în care sunt privite locurile de muncă, salariile, relaţiile de business, în modul în care sistemul de producţie este integrat cu cel financiar, de marketing etc. De la cumpărăturile făcute de acasă până la închiderea magazinelor tradiţionale pentru a trece în mediul online, comerţul electronic influenţează fiecare decizie de business, atât la nivel de management, cât şi în rândul cumpărătorilor.

Dacă este să ne referim la particularităţile acestui tip de activitate din perspectiva controalelor fiscale, în primul rând trebuie făcută clar distincţia între comerţul online având ca obiect vânzarea de produse online şi comerţul electronic ca activitate de prestare de servicii furnizate pe cale electronică.

Astfel, în primul caz menţionat, controlul se desfăşoară ca în cazul oricărei alte firme de comerţ. Operaţiunile efectuate de o societate comercială sau de o persoană fizică autorizată care deţine un magazin online sunt foarte asemănătoare cu cele efectuate de un comerciant care are un magazin stradal.

Însă comercianţii, atât cei din mediul online, cât şi cei din retail-ul stradal, prin natura activităţii pe care o desfăşoară, sunt de obicei comercianţi plătitori de TVA. De aceea, având în vedere că nu solicită în mod obişnuit rambursarea TVA, ei ajung să fie vizitaţi mai rar de către inspectorii fiscali. Dar fac, de obicei, subiectul unei inspecţii fiscale generale (aşa-numitul „control de fond”), care, în mod tradiţional, se efectuează o dată la cinci ani, acesta fiind termenul de prescripţie fiscală.

În a doua situaţie invocată, comerţul electronic, adică serviciile furnizate pe cale electronică, se referă în principal la serviciile inginerilor software, la furnizarea de muzică, de filme, de jocuri, şi orice alt conţinut digital de divertisment sau cultural.

Dacă prestatorii sunt firme sau persoane fizice autorizate, înregistrate corespunzător în România şi la Registrul Comerţului şi la ANAF, atunci şi în acest caz controalele fiscale se desfăşoară în mod obişnuit, inspectorii fiscali verificând taxele plătite pentru prestările de servicii efectuate. Uneori, astfel de servicii electronice sunt oferite gratuit consumatorilor, veniturile obţinute fiind de fapt din publicitate, situaţie în care inspectorii fiscali pot verifica facturile emise pentru serviciile de publicitate.

Ca o primă concluzie, metodele de control fiscal pe care inspectorii ANAF le pot folosi asupra firmelor din mediul online înregistrate în România sunt cele obişnuite, utilizate şi în cazul oricăror altor firme de comerţ sau de prestări servicii.

În schimb, o distincţie importantă trebuie operată în cazul comercianţilor online de produse sau prestatorii de servicii electronice care nu sunt înregistraţi în România. Astfel, pe de o parte este vorba de prestatorii de servicii electronice stabiliţi în afara Uniunii Europene, fără nicio prezenţă în Uniune, care oferă conţinut digital consumatorilor persoane fizice din România. Conform regulilor de TVA, aceştia ar trebui să colecteze TVA românesc pentru serviciile prestate românilor, mai degrabă ca un gest voluntar, pentru că autoritatea fiscală din România nu are la dispoziţie, din câte ştim, pârghii facile pentru depistarea acestora şi impunerea colectării.

De cealaltă parte ar fi categoria comercianţilor şi prestatorilor români, care obţin venituri din activitatea online, dar care nu îşi desfăşoară activitatea în baza unei înregistrări la Registrul Comerţului şi, respectiv, la ANAF. Însă, în acest caz, eventualele taxe de plată probabil că nu ar fi semnificative, cu atât mai mult cu cât obligaţia de a colecta TVA intervine doar dacă veniturile obţinute depăşesc plafonul anual de 65.000 de euro (plafon care nu se ia în considerare pentru prestatorii non-UE de servicii electronice).

În orice caz, ştampila cu evaziune fiscală nu este uşor de aplicat, întrucât există o întreagă discuţie asupra conceptului de activitate economică, întrebarea fiind când se consideră că o persoană desfăşoară activitate economică, luând în calcul inclusiv caracteristica de continuitate a respectivei activităţi.

Pe final, este de semnalat faptul că noi reguli în legislaţia de TVA vor fi implementate de la 1 ianuarie 2015 cu privire la serviciile furnizate pe cale electronică de o firmă din Uniunea Europeană unor consumatori din alte state membre. Este vorba de aşa-numitul „one-stop-shop”, care necesită o singură înregistrare în scopuri de TVA a prestatorului de servicii electronice şi presupune colectarea TVA din statele membre de consum, prin intermediul unui portal naţional.

Autor:
Izabela Bădărău
Tax Senior Consultant
Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax
comentarii

Despre autor  ⁄ Ţuca Zbârcea şi Asociaţii

Ţuca Zbârcea & Asociaţii este o firmă de avocatură de tip „full service”, având un portofoliu format din numeroase companii naţionale şi multi-naţionale, importante instituţii financiare, precum şi autorităţi publice şi instituţii guvernamentale. Ţuca Zbârcea & Asociaţii oferă servicii pluridisciplinare prin intermediul echipei de avocaţi, propriilor divizii de specialitate sau reţelei de colaborări teritoriale şi internaţionale. Cu o echipă formată din peste 100 de avocaţi în cadrul biroului din Bucureşti. Ţuca Zbârcea & Asociaţii operează un sediu secundar în Cluj-Napoca, cât şi un birou de reprezentanţă în Madrid, Spania. Date de contact: Tel.: + 40 21 204 88 90, fax: + 40 21 204 88 99, e-mail: office@tuca.ro, web: www.tuca.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu