7 Decembrie, 2016

Contribuţiile de asigurări – între drepturi şi obligaţii

Discuţia ne-a fost sugerată de o recentă decizie a Curţii Constituţionale, pronunţată ca urmare a excepţiei de neconstituţionalitate invocată într-un dosar având ca obiect anularea unei decizii de impunere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că, deşi toţi cetăţenii sunt egali, solidari şi nediscriminaţi, fiindu-le garantat dreptul la viaţă, integritate fizică şi dreptul la ocrotirea sănătăţii prin asistenţă medicală, ei sunt obligaţi să contribuie la fondul de sănătate, putând fi executaţi silit cu majorări de întârziere.

Astfel, se arată că ei nu beneficiază de calitatea de asigurat decât după ce au plătit întreaga sumă datorată retroactiv pentru un serviciu care nu le-a fost acordat şi nici nu mai poate fi acordat. În acest fel, prin cuantumul exagerat al sumei impuse se încalcă principiul proporţionalităţii şi al justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 259 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/2006, prevederi al căror conţinut îl găsiţi în caseta foto de mai jos.

contribasig



Sursa foto: Lege5.ro

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 1.240/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/2010, Curtea a statuat că legea instituie nu doar dreptul cetăţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, ci şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt prevăzute în art. 213 din Legea nr. 95/2006, astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalţi cetăţeni le revine obligaţia mai sus amintită. Din momentul în care se naşte această obligaţie, iar asiguratul plăteşte contribuţia, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate.

Între această situaţie şi cea în care se află autorul excepţiei nu se poate pune însă un semn de egalitate. Astfel, în condiţiile în care persoana obligată să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate ignoră această obligaţie, este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurări de sănătate să fie diferit de prima ipoteză. O asemenea soluţie nu este, prin urmare, discriminatorie, nu afectează integritatea fizică sau psihică a persoanei şi nici nu îngrădeşte dreptul la ocrotirea sănătăţii, ci îl reglementează diferit, având în vedere situaţia deosebită în care se găseşte persoana care nu a respectat obligaţia legală de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate.

De asemenea, prin Decizia nr. 705/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 736/2007, în care a analizat dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligaţie, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, Curtea a reţinut că obligarea la plata contribuţiei prevăzute de lege şi anterior nu are un caracter retroactiv.

Prin Decizia nr. 258/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 338/2010, Curtea a statuat că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuţia să fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însă ca aşezarea sarcinilor fiscale să ţină cont de capacitatea contributivă a cetăţenilor, de necesitatea de protecţie a categoriilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Soluţia pronunţată a făcut obiectul Deciziei nr. 615/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 25/2015.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu