5 Decembrie, 2016

Contravenţii şi sancţiuni prevăzute de Codul de procedură fiscală: sancţiunea rămâne valabilă chiar şi atunci când contestaţia a fost admisă

Un subiect interesant, pe tema eneunţată în titlu, s-a aflat pe rolul Curţii Constituţionale, pe motiv de neconstituţionalitate. Analiza Curţii a făcut obiectul Deciziei nr. 350/2011, publicată în M.Of. nr. 406 din 9 iunie a.c.

În motivarea criticii de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, autorul acesteia a susţinut, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale în măsura în care acestea se aplică şi contribuabililor faţă de care inspecţia fiscală s-a extins în “mod nelegal”. Aşa cum rezultă din art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală poate fi extinsă numai în anumite condiţii strict prevăzute de lege, astfel că extinderea inspecţiei fiscale în alte condiţii este nelegală, iar sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale, considerate a fi neconstituţionale, rămâne valabilă chiar dacă contestaţia va fi admisă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins în mod nelegal inspecţia fiscală.

Textele din Codul de procedură fiscală au următorul cuprins:

- Art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a):

“(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

[...]

c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);

[...]

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:

a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);”.

Potrivit analizei efectuate de Curte, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale criticate rămâne valabilă chiar dacă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală, contestaţia va fi admisă.

În analiza CurţIi se arată că prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referă la fapta de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care constituie contravenţie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referă la aplicarea sancţiunii amenzii pentru săvârşirea acestei fapte.

● Potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală “Prezentarea de înscrisuri”, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

● Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelaşi cod, cu denumirea marginală “Cercetarea la faţa locului”, contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

● Prevederile criticate dispun doar sancţionarea nerespectării unei obligaţii legale. Reglementarea unor sancţiuni ce decurg din încălcarea obligaţiei de punere la dispoziţie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuării controlului nu are legătură cu însăşi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancţionată doar nerespectarea unei obligaţii legale.

Pe de altă parte, legalitatea respectivului control poate fi analizată pe cale procesuală, autorul având dreptul de a se adresa justiţiei, potrivit art. 205 şi următoarelor din Codul de procedură fiscală, care conferă posibilitatea contestării titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi, pentru considerente prezentate, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu