6 Decembrie, 2016

Contractul la distanţă şi timpul de reflecţie, de 10 zile, al cumpărătorului

În sensul Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000, cu completările şi modificările ulterioare, contractul la distanţă este contractul de furnizare de produse sau servicii încheiat între un comerciant şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de către comerciant, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă.

■ Prevăzute în anexa la reglementare, tehnicile de comunicaţie la distanţă sunt constituite din orice mijloc ce poate fi utilizat pentru încheierea unui contract între comerciant şi consumator şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi.

Înainte de încheierea contractului la distanţă comerciantul trebuie să informeze consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente:

- identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevăd plata anticipată, adresa şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail şi codul unic de înregistrare;

- caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului;

- cheltuielile de livrare, dacă este cazul;

- modalităţile de plată, de livrare sau de prestare;

- dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta ordonanţă;

- costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă, în cazul în care acesta este calculat altfel decât conform tarifului de bază;

- perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;

- durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu;

- termenul limită de executare a obligaţiilor rezultând din contract.

Consumatorul trebuie să primească, în scris sau pe un alt suport durabil la dispoziţia sa şi la care are acces, în timp util, în perioada executării contractului şi până cel mai târziu în momentul livrării, următoarele:

- în cazul bunurilor care nu sunt destinate livrărilor către terţi, confirmarea tuturor informaţiilor, dacă acestea nu au fost transmise înainte de încheierea contractului;

- condiţiile şi modalităţile de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală, pentru cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă, sub forma clauzei următoare: “Consumatorul are dreptul să notifice în scris comerciantului că renunţă la cumpărare, fără penalităţi şi fără invocarea unui motiv, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea produsului sau, în cazul prestărilor de servicii, de la încheierea contractului”, redactată cu caractere îngroşate. În cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat fără cerere de comandă din partea consumatorului;

- sediul, numărul de telefon/fax, precum şi adresa de e-mail ale comerciantului, la care consumatorul poate să-şi prezinte reclamaţiile;

- informaţiile privind service-ul postvânzare şi garanţiile oferite;

- condiţiile de denunţare unilaterală a contractului, atunci când acesta are o durată nedeterminată Unele din aceste obligaţii, din partea vânzătorului, nu se aplică în cazul serviciilor a căror execuţie este realizată cu ajutorul unei tehnici de comunicaţie la distanţă, dacă aceste servicii sunt furnizate o singură dată şi facturarea lor este efectuată de operatorul de comunicaţie.

Dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa.

Dreptul de denunţare unilaterală a contractului, din partea cumpărătorului, poate fi exercitat în termen de 10 zile lucrătoare, fără penalităţi şi fără invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cădea în sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor. Termenul de 10 zile prevăzut pentru exercitarea acestui drept începe să curgă:

- pentru produse, de la data primirii lor de către consumator, dacă au fost îndeplinite prevederile referitoare la informare;

- pentru servicii, din ziua încheierii contractului sau după încheierea contractului, din ziua în care obligaţiile de informare în scris sau pe un alt suport durabil au fost îndeplinite, cu condiţia ca întârzierea să nu depăşească 90 de zile.

În cazul în care comerciantul a omis să transmită consumatorului informaţiile, termenul pentru denunţarea unilaterală a contractului este de 90 de zile şi începe să curgă:

- pentru produse, de la data primirii lor de către consumator;

- pentru servicii, de la data încheierii contractului.

Dacă în perioada celor 90 de zile informaţiile sunt furnizate consumatorului, termenul de 10 zile lucrătoare pentru denunţarea unilaterală a contractului începe să curgă din acel moment.

În cazul exercitării dreptului de denunţare unilaterală a contractului, comerciantul are obligaţia să ramburseze sumele plătite de consumator fără a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursării sumelor. Rambursarea sumelor se va face în cel mult 30 de zile de la data denunţării contractului de către consumator.

■ Faţă de această prezentare introductivă a unora din prevederile O.G. nr.130/2000, semnalăm o recentă decizie a Curţii Constituţionale, dată în soluţionarea unei critici de neconstituţionalitate referitoare la un aspect din cele prezentate.

Într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie constând în refuzul restituirii contravalorii unui produs cumpărat în temeiul unui contract încheiat la distanţă, a fost ridicată excepţia de neconstituionalitate a prevederilor art.7 din această Ordonanţă a Guvernului, care prevede, textul,  următoarele:

“(1) Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţă, în termen de 10 zile lucrătoare, fără penalităţi şi fără invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cădea în sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor. Termenul de 10 zile prevăzut pentru exercitarea acestui drept începe să curgă:

a) pentru produse, de la data primirii lor de către consumator, dacă au fost îndeplinite prevederile art. 4;

b) pentru servicii, din ziua încheierii contractului sau după încheierea contractului, din ziua în care obligaţiile prevăzute la art. 4 au fost îndeplinite, cu condiţia ca întârzierea să nu depăşească 90 de zile.”

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul de lege criticat, instituind posibilitatea consumatorului de a denunţa unilateral un contract valabil încheiat, fără să existe un motiv temeinic, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice contractuale şi îl expune arbitrariului cumpărătorului pe vânzătorul care şi-a îndeplinit corespunzător obligaţia, cu consecinţa cauzării unor prejudicii irecuperabile acestuia din urmă.

În analiza cauzei, Curtea a apreciat că prevederile criticate nu îngrădesc accesul liber al agenţilor economici la o activitate economică sau libera iniţiativă, ci sunt în acord cu norma constituţională invocată, potrivit căreia exercitarea unei activităţi economice sau manifestarea liberei iniţiative trebuie să se facă “în condiţiile legii”.

Curtea a constatat că instituirea, în favoarea consumatorilor, a unui drept de denunţare unilaterală a contractului, fără penalităţi, reprezintă o limitare legală a libertăţii contractuale, justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării unei protecţii sporite a consumatorilor, în considerarea faptului că aceştia nu au suficiente cunoştinţe pentru a aprecia în mod corect dacă bunurile sau serviciile destinate consumului corespund standardelor de calitate reglementate de legislaţia internă şi internaţională.

Pe de altă parte, specificul obiectului acestui contract, şi anume furnizarea de produse sau servicii în temeiul unui contract încheiat prin intermediul unor tehnici de comunicare la distanţă, fără a exista posibilitatea de a examina produsul în mod concret sau de a aprecia natura serviciului furnizat înainte de încheierea contractului, impune o reglementare favorabilă consumatorului, în privinţa posibilităţii denunţării unilaterale.

De altfel, Curtea a mai reţinut că, prin art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, legiuitorul a prevăzut expres tipurile de contracte în care nu operează dreptul de denunţare unilaterală, în scopul ocrotirii deopotrivă şi a intereselor comerciantului. Mai mult, potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, acesta are obligaţia să informeze consumatorul asupra posibilităţii denunţării unilaterale a contractului, astfel încât prevalarea de acest drept, subsecvent încheierii contractului, nu este de natură a afecta stabilitatea raporturilor juridice contractuale, aşa cum în mod nejustificat susţine autoarea excepţiei.

Totodată, Curtea a făcut observaţia că finalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 o constituie protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, şi în acest sens textul de lege criticat exclude de plano posibilitatea perceperii vreunei penalităţi în cazul exercitării în termenul legal a dreptului de denunţare unilaterală. Cu toate acestea, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei eventuale acţiuni în pretenţii poate aprecia asupra unei despăgubiri impuse consumatorului, atunci când se constată că bunul a fost utilizat cu rea-credinţă sau urmărindu-se o îmbogăţire fără justă cauză, în interiorul termenului de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a contractului.

În consecinţă, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi susţinerea referitoare la cauzarea de prejudicii irecuperabile comerciantului, prin exercitarea dreptului de denunţare unilaterală a contractului de către consumator.

Critica de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 1591/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 80 din 1 februarie a.c.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Articole similare

Fara comentarii

Scrie un comentariu