8 Decembrie, 2016

Contractul colectiv de muncă – negocierea colectivă. Ce informaţii trebuie să ştim?

Ce este negocierea colectivă?

În conformitate cu art. 1, lit. b, pct. iii din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, negocierea colectivă este negocierea dintre angajator sau organizaţia patronală şi sindicat ori organizaţia sindicală sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, care urmăreşte reglementarea relaţiilor de muncă ori de serviciu dintre cele două părţi, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun.

În prezent, nu mai este un contract colectiv de muncă la nivel național, astfel, contractele colective de muncă se negociază la nivel de unitate, grup de unități sau sectoare de activitate.

Când este obligatorie negocierea colectivă şi cine participă la ea?

În cazul contractelor colective de muncă la nivel de unitate, obligativitatea desfășurării negocierii colective intervine doar în cazul în care unitatea are cel puțin 21 de salariați. Astfel, în unitățile cu un număr mai mic de 21 de salariați negocierea contractului colectiv de muncă nu este obligatorie.

În plus, legea prevede o obligativitate cu privire la negocierea colectivă, nu și cu privire la încheierea unui contract colectiv de muncă în urma unei astfel de negocieri.

Participanții la negocierea colectivă sunt:

- angajatorul (reprezentat în cadrul negocierii colective de către organul de conducere stabilit prin lege, statut ori regulament de funcționare) și
- angajații (reprezentați fie de către sindicatul legal constituit și reprezentativ, fie de către reprezentanții aleși).

În cazul unităților unde nu există organizații sindicale sau organizații sindicale reprezentative, angajații sunt reprezentați în cadrul negocierii colective de către reprezentanții aleși ai acestora. Reprezentanții salariaților sunt aleși în cadrul adunării generale a salariaților, cu votul a cel puțin jumătate din numărul total al salariaților. Așadar, reprezentanții salariaților sunt acei angajați aleși de colegii lor să-i reprezinte în relațiile cu angajatorul și să exercite unele dintre atribuțiile prevăzute pentru sindicate, dar nu și pe cele date exclusiv în competența acestora. Trebuie subliniat că existența reprezentanților salariaţilor nu este obligatorie, legea instituind doar o posibilitate şi nu o obligație pentru salariați de a-și alege reprezentanții.

În conformitate cu Legea Dialogului Social, inițiativa negocierii colective aparține angajatorului sau organizației patronale și aceasta se dispune cu cel puțin 45 de zile calendaristice înainte de expirarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. În cazul în care nu a existat niciun contract colectiv de muncă la nivel de unitate, această negociere poate fi inițiată oricând, dacă părțile sunt de acord. Pe lângă obligația angajatorului de a iniția negocierea colectivă, acesta este, totodată, obligat să efectueze convocarea tuturor părților îndreptățite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.

În cazul în care angajatorul nu inițiază această negociere în termenul prevăzut mai sus (atunci când există deja un contract colectiv de muncă la nivel de unitate), organizațiile sindicale sau reprezentanții salariaților pot începe negocierea printr-o cerere scrisă în termen de zece zile de la comunicarea acesteia.

Refuzul angajatorului de a începe negocierea colectivă reprezintă contravenție și se sancționează cu o amendă cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei.

În plus, o negociere colectivă nu poate depăși o durată mai mare de 60 de zile calendaristice. Totuși, legea permite ca această durată să fie depășită dacă ambele părți sunt de acord.

Legea prevede, totodată, și minimum de informații pe care angajatorul sau organizația patronală trebuie să le pună la dispoziția delegaților sindicali sau reprezentanților salariaților, și anume:

- situația economico-financiară la zi;
- situația ocupării forței de muncă.

Astfel, conform celor de mai sus, angajatorul poate pune la dispoziția delegaților sindicali sau a reprezentanților salariaților și alte informații decât cele prevăzute în mod expres de legislația în vigoare.

Conform art. 130, alin. 5 din Legea Dialogului Social, în prima ședință, data la care se consideră negocierea colectivă declanșată, se vor consemna în procesul verbal următoarele:

- numele persoanelor care fac parte din echipa de negociere;
- nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;
- durata maximă de negocieri convenită de părți;
- locul și calendarul reuniunilor;
- dovada reprezentativității părților participante la negocieri;
- dovada convocării  tuturor părților îndreptățite să participe la negociere;
- orice alte detalii privind negocierea.

În cadrul negocierii colective, ambele părți sunt pe picior de egalitate și prevederile referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.

Interdicţii:

- nu pot stabili drepturi sau obligații care nu sunt în conformitate cu legislația relevantă în materie;
- nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celor stabilite în contractul  colectiv de muncă aplicabil la nivel superior (de exemplu, la nivel de grup de unități sau sector);
- contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

Notă: Legea Dialogului Social poate fi consultată integral şi gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Cătălina Cibotariu

Corporate Lawyer, Trinity Corporate Services Romania. Contact: catalinacibotariu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu