9 Decembrie, 2016

Contract de împrumut ipotecar: Ce cale de atac aveţi la procedura abuzivă de executare, conform dreptului european?

Iată cum s-a pronunţat Curtea Europeană de Justiţie, care a trebuit să răspundă la întrebările preliminare adresate de o instanţă spaniolă. În dreptul nostru, reamintim că este în vigoare Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, cu modificările ulterioare din menţionăm recenta Ordonanţă de urgenţă nr. 34/2014.

Într-un litigiu dintre doi cetăţeni spanioli, pe de o parte, şi Banca Bilbao, pe de altă parte, reclamanţii au formulat opoziţie la executarea ipotecii având ca obiect locuinţa lor.

Reclamanții au semnat, în 2003, cu Banco Bilbao un act notarial de împrumut pentru suma de 300 500 de euro, cu o garanţie ipotecară asupra locuinţei acestora.

Rambursarea sumei urma să se facă până la 30 iunie 2028, fiind eşalonată în rate lunare. În ipoteza neîndeplinirii de către debitori a obligaţiei de plată, Banco Bilbao era autorizată să solicite rambursarea anticipată a împrumutului acordat reclamanţilor din litigiul principal. În paranteză fiind spus, o clauză din contractul stabilea nivelul dobânzii moratorii la 19% pe an, nivelul dobânzii legale în Spania fiind, în perioada vizată de litigiul principal, de 4 % pe an.

În urma neîndeplinirii de către reclamanţii din litigiul principal a obligaţiei de plată a ratelor lunare pentru restituirea acestui împrumut, Banco Bilbao a solicitat, la 15 aprilie 2011, plata totalităţii împrumutului, însoţită de dobânzile ordinare şi de întârziere, precum şi vânzarea silită a bunului imobil ipotecat în favoarea sa.

În urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamanţii din litigiul principal au formulat o opoziţie la aceasta, care a fost respinsă în prima instanţă. Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei decizii, care, fiind declarat admisibil, a fost trimis la Curtea provincială din Castellón.

Instanţa de apel a suspendat judecarea cauzei până la primirea, de la CJUE, a răspunsurilor  la următoarele întrebări preliminare:

„1) Este incompatibilă cu articolul 7 alineatul (1) din [Directiva 93/13], care impune statelor membre obligaţia de a asigura, în interesul consumatorilor, existenţa mijloacelor adecvate şi eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori, o normă de procedură precum articolul 695 alineatul 4 din [Codul spaniol de procedură civilă], care, în ceea ce privește dreptul la o cale de atac împotriva deciziei prin care se soluţionează opoziţia la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonanţei prin care se dispune încetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive şi exclude calea de atac în celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul că, în timp ce creditorul urmăritor poate formula apel atunci când opoziţia debitorului urmărit este admisă şi se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul consumator nu poate formula o cale de atac în cazul în care opoziţia sa este respinsă?

2) În domeniul de aplicare al reglementării Uniunii privind protecţia consumatorilor prevăzut în Directiva 93/13, este compatibilă cu principiul dreptului la o protecţie jurisdicţională efectivă şi al dreptului la un proces echitabil şi la arme egale, consacrat de articolul 47 din cartă, o dispoziţie de drept naţional precum articolul 695 alineatul 4 din [Codul spaniol de procedură civilă], care, în ceea ce priveşte dreptul la o cale de atac împotriva deciziei prin care se soluţionează opoziţia la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonanţei prin care se dispune încetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive şi exclude calea de atac în celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul că, în timp ce creditorul urmăritor poate formula apel atunci când opoziţia debitorului urmărit este admisă şi se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive[,] debitorul nu poate formula o cale de atac în cazul în care opoziţia sa este respinsă?”

Cu privire la întrebările preliminare

Curtea a afirmat, de la început, principiul potrivit jurisprudenţei sale constante, în sensul că sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva nr. 13/1993 se întemeiază pe ideea că un consumator se găseşte într o situaţie de inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare. Având în vedere o astfel de situaţie de inferioritate, Directiva nr. 13/1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii prevede că o clauză abuzivă nu creează obligaţii pentru consumator.

Fără a mai detalia aici argumentele prezentate, în final Curtea a arătat că o procedură naţională de executare ipotecară precum cea în discuţie în litigiul principal este de natură să aducă atingere efectivităţii protecţiei consumatorului urmărite de Directiva 93/13 coroborată cu articolul 47 din cartă, întrucât acest regim procedural consolidează inegalitatea armelor între vânzători sau furnizori, în calitate de creditori urmăritori, pe de o parte, şi consumatori, în calitate de debitori urmăriţi, pe de altă parte, în exercitarea acţiunilor în justiţie întemeiate pe drepturile conferite acestora din urmă de Directiva 93/13, cu atât mai mult cu cât modalităţile procedurale de punere în aplicare a aceloraşi acţiuni se dovedesc incomplete şi insuficiente pentru a face să înceteze aplicarea unei clauze abuzive care figurează în actul autentic de constituire a ipotecii în temeiul căruia vânzătorul sau furnizorul declanşează executarea bunului imobil adus ca garanţie.

Prin Hotărârea pronunţată, Curtea a răspuns la întrebările adresate de instanţa spaniolă astfel:

“Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de executare silită precum cel în discuţie în litigiul principal, care prevede că o procedură de executare ipotecară nu poate fi suspendată de instanţa de fond, aceasta putând, în decizia sa finală, cel mult să acorde o indemnizaţie compensatorie pentru prejudiciul suferit de consumator, în măsura în care acesta din urmă, în calitate de debitor urmărit, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsă opoziţia sa împotriva acestei executări, în timp ce vânzătorul sau furnizorul, creditor urmăritor, poate exercita această cale de atac împotriva deciziei prin care se pune capăt procedurii sau prin care este declarată inaplicabilă o clauză abuzivă.”

Cadrul juridic comunitar

Cadrul juridic comunitar invocat în Hotărârea Curţii (camera 1) din 17 iulie 2014, nepublicată

Dreptul Uniunii

3. În considerentul (9) al Directivei 93/13 se arată:

„[…] persoanele care achiziționează bunuri şi servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către vânzător sau furnizor […]”

4. Articolul 1 alineatul (1) din această directivă are următorul cuprins:

„Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator.”

5. Articolul 3 din directiva menționată prevede:

„(1) O clauză contractuală care nu s a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(2)  Se consideră întotdeauna că o clauză nu s a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

[…]

(3)   Anexa conţine o listă orientativă şi neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.”

6. Conform articolului 7 alineatul (1) din aceeaşi directivă:

„Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori”

7. Anexa la Directiva 93/13 enumeră clauzele vizate la articolul 3 alineatul (3) din aceasta. Ea cuprinde, printre altele, următoarele clauze:

„1. Clauzele care au ca obiect sau ca efect:

[…]

(q)   excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie sau de a exercita orice altă cale de atac, în special prin solicitarea consumatorului să sesizeze exclusiv o curte de arbitraj care nu este reglementată de dispoziţiile legale, restricţionând în mod nejustificat dovezile aflate la dispoziţia lui sau impunându i sarcina probei care, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, trebuie să îi revină altei părţi la contract.

[…]”

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu