29 Iunie, 2017

CONTABILITATE PRACTICĂ: Venituri din vânzarea de bunuri, când activitatea este de prestări servicii

Problemă întâlnită în practică: Societatea Fabrica SRL este persoană juridică română, înfiinţată conform Legii societăţilor nr. 31/1990, neînregistrată în scopuri de TVA, plătitoare de impozit pe profit, având ca obiect de activitate acordarea de consultanţă în management. Se pune problema dacă societatea în cauză poate realiza venituri din vânzarea de bunuri, dat fiind specificul activităţii pe care îl desfăşoară în mod normal.

Modul de abordare al problemei

Temei legal

1. O societate comercială poate realiza vânzări de bunuri numai cu caracter întâmplător, având în vedere specificul activităţii. 

2. Din punct de vedere contabil, cadrul legal aplicabil arată următoarele:

  • În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi. (punctul 440 din Ordinul MFP nr. 1802/2014)
  • Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor; b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil; d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil. (punctul 441 alin. 1 din Ordinul MFP nr. 1802/2014)
  • In contabilitate, o promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri. (punctul 442 din Ordinul MFP nr. 1802/2014)
  • Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie. (punctul 445 din Ordinul MFP nr. 1802/2014) 

Procedura de înregistrare a operațiunilor economic-financiare în contabilitate

3. Cazul supus atenţiei presupune următoarele:

•  Se reflectă înregistarea veniturilor din vânzarea de bunuri:

%

=

70X. Conturi de venituri (P)

Total (lei)

4111. Clienţi (A)

Valoarea facturată (lei)

418. Clienţi – facturi de întocmit (A)

Valoarea de facturat (lei)

 

•  Se reflectă încasarea în numerar a veniturilor din vânzarea de bunuri:

5311. Casa în lei (A)

=

70X. Conturi de venituri (P)

Valoarea încasată (lei)

 

• Se reflectă reducerile comerciale acordate ulterior în baza facturilor:

709. Reduceri comerciale acordate (A)

=

4111. Clienţi (A)

Valoarea încasată (lei)

 

4. Contul 709. Reduceri comerciale acordate este un cont cu funcţie de activ şi se comportă ca şi o cheltuială.

Aspecte privind principalele documente aplicabile speţei

5. In speţă, documentaţia se referă la: facturi, contracte, avize de insoţire a mărfii, chitanţe, registre de casă, note contabile, situaţii de calcul. (Ordinul MFP nr. 2634/2015). 

6.  Modelele documentelor financiar-contabile se adaptează la necesitățile firmei. Acestea trebuie să aibă minimul de informații prevăzut de lege. (punctul 22 din Normele generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile date aprobate prin Ordinul MFP nr. 2634/2015). 

7. Răspunderea persoanelor care au întocmit, vizat şi aprobat documentele financiar-contabile, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate este instituită prin Legea contabilității. (art. 6 alin.2 din Legea nr. 82/1991). 

Regimul sancţionatoriu

8. Efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei. (art. 41 punctul 1 şi art. 42 alin. 1 liniuţa 1 din Legea nr. 82/1991).

9. Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei. (art. 41 punctul 1 şi art. 42 alin. 1 liniuţa 1 din Legea nr. 82/1991).

10. Nerespectarea reglementărilor contabile cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei. (art. 41 punctul 2 lit. c şi art. 42 alin. 1 liniuţa 2 din Legea nr. 82/1991).

11. Nerespectarea reglementărilor contabile cu privire la înregistrarea în contabilitate a documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, în perioada la care se referă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei. (art. 41 punctul 2 lit. c şi art. 42 alin. 1 liniuţa 2 din Legea nr. 82/1991).

12. Nerespectarea reglementărilor contabile cu privire la păstrarea şi arhivarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei. (art. 41 punctul 2 lit. c şi art. 42 alin. 1 liniuţa 2 din Legea nr. 82/1991).

Temei legal

comentarii

Despre autor  ⁄ Maria Bălăşescu

Maria Bălăşescu este expert contabil. Site: http://www.contabilii.ro Contact: contact@contabilii.ro

Fara comentarii

Scrie un comentariu